Extrase din „Despre Dumnezeu şi om – din jurnalul ultimilor ani"- Lev Tolstoi

„...Iubirea faţă de duşmani, faţă de cei care urăsc nu e o exagerare, cum pare la prima vedere, ci e ideea de bază a iubirii. La fel ca neîmpotrivirea, oferirea celuilalt obraz nu e exagerare şi parabolă, ci lege, legea neîmpotrivirii, fără de care nu poate exista creştinismul. Creştinismul nu poate exista nici fără de iubirea faţă de cei care urăsc...”

„Mulţumesc pentru tot ce n-am meritat şi nu sunt vrednic să fi primit.”

„Bucură-te, şi iarăşi spun ţie, bucură-te. Dacă trăieşti cum se cade, bucuria e neîncetată. Îmi dau seama de asta la bătrâneţe. Bătrâneţea mă bucură. Sunt minute bune când mă bucură şi apropierea morţii.”

„Atât de rar întâlnim, şi încă şi mai rar simţim, adevarata iubire, iubirea faţă de iubire, iubirea nu numai faţă de toţi oamenii, dar şi faţă de tot, de Dumnezeu. Doamne, ajută-mă să trăiesc în această iubire, vino şi sălăşluieşte în mine.”

„E uşor de zis: nu trebuie să-i urăşti pe oamenii răi, ci dimpotrivă, să-i compătimeşti şi să-i iubeşti. Aşa este. Dar pentru a face sincer acest lucru, există numai o singură cale: a-L vedea, a-L simţi şi a-L iubi în ei pe acel Dumnezeu care se află în tine şi în ei. Pentru a fi în stare de asta, trebuie să fii conştient că Dumnezeu e în tine şi să-L iubeşti. Şi de aceea totul, totul depinde de asta.”

„Judecă-i pe alţii la fel ca pe tine însuţi. Căci ei sunt tu. Şi de aceea fii îngăduitor cu faptele lor rele, aşa cum ai fost şi eşti cu tine. Şi tot astfel doreşte căinţa şi îndreptarea păcatelor lor, aşa cum nădăjduieşti să ţi se ierte ale tale.”

„Ar fi bine să uit de mine, dar nu se poate, şi de aceea trebuie să pun semnul egalităţii: portă-te cu alţii cum ai vrea să se poarte ei cu tine.”

„Să greşeşti luându-i pe oamenii răi drept buni e de o sută de ori mai bine decât să greşeşti în sens invers. Ajută-mă Doamne.”

„Orice om poate fi iubit. Numai că, pentru a iubi astfel un om, nu trebuie să-l iubeşti pentru ceva, ci pentru nimic. Dacă ai să începi să-l iubeşti astfel, ai să găseşti şi motive.”

„A întreba dacă există Dumnezeu e ca şi cum te-ai întreba: eu exist? Eu îl cunosc pe Dumnezeu în mine, nu întreg, ci o părticică, o manifestare. Dumnezeu este cel a cărui manifestare sunt eu, iar existenţa Lui e la fel de inevitabilă ca a mea.”

„Când omul e lipsit de capacitatea de a vedea, nu mai poate deosebi lumina de întuneric. Tot astfel şi omul lipsit de conştiinţa divinităţii sale pierde posibilitatea de a deosebi binele de rău.”

Selectate de Parască Elena – studentă Medicină