Câteva poveţe de la Părinţi

“Semnele adevăratei pocăinţe sunt supunerea fiarei mâniei şi abţinerea de la a-i judeca pe ceilalţi. Mânia este întotdeauna semn al unei mari mândrii.În acelaşi timp, Domnul îl numeşte fariseu pe cel care îi judecă pe semenii săi, dar uită de propiile păcate. Autoînvinuirea, pocăinţa şi smerenia ne scutesc de o grămadă de ispite şi căderi.”(Sfântul Macarie de la Optina)

“Trebuie să ne strãduim a îmbărbăta prin cuvântul plin de dragoste duhul omului tulburat sau cuprins de trândăvire.” (Sfântul Serafim de Sarov)

“Smerenia, deoarece are supunere, jertfire de sine, mulţumeşte mai mult pe Dumnezeu decât orice altă jertfă şi alungă pe diavol foarte departe, ca nici o altă tămâie(…).”(Cuviosul Paisie Aghioritul)

“Să nu te laşi chinuit de gândul că n-ai izbutit să fii slăvit sau să te îmbogăţeşti cu lucruri sau cu slavă deşartă, de vreme ce în adevărata viaţă acestea nu sunt de trebuinţă şi nici nu se pot muta, ci vom duce numai faptele noastre, care ne vor şi scoate paşaportul potrivit pentru călătoria noastră cea mare şi veşnică.” (Cuviosul Paisie Aghioritul)

“Nici o făptură n-a iubit vreodată atât pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca Prea Sfânta Lui Maică. Aceasta din două pricini: întâi fiindcă L-a născut fără de bărbat şi al doilea pentru că a fost unicul şi singurul ei Fiu. De aceea dragostea ei a rămas neîmpărţită. Dacă acest Fiu al lui Dumnezeu şi iubit fiu al Fecioarei şi-a dat toată viaţa şi pe Sine tot, pentru trebuinţele noastre, a celor păcătoşi, iar pe Maica Sa a dat-o nouă Maică, sprijin, şi mijlocitoare pentru mântuirea noastră, cum şi de ce să nu ne ajute şi să un influenţeze voinţa Fiului ei, Cel atât de iubit.

De aceea aleargă iubite, în orice nevoie, aleargă la Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu.”(Nicodim Aghioritul)

Selectate de Anca Raluca Romanescu, studentă Litere