Taina Sfintei Cununii

Creştinul: Părinte, ar putea vreodată Biserica Ortodoxă să accepte căsătoria a două persoane de acelaşi sex?

Preotul: Aceasta este una din gravele aberaţii ale timpului nostru. Când, în virtutea drepturilor minorităţilor se invocă o asemenea problemă, înseamnă că am renunţat complet la cuvântul Sfintei Scripturi şi considerăm un lucru împotriva firii a fi un drept al omului. Greşeala de fond a acestei probleme este că drepturile omului nu au limită în gândirea juridică de azi.

Biserica Ortodoxă niciodată nu poate considera o asemenea aberaţie ca un drept al omului, pentru că Dumnezeu a creat „bărbat şi femeie” (Facere I,27) şi i-a binecuvântat pe ei, iar dacă există persoane cu astfel de înclinări, ele trebuie tratate pentru a ajunge la o stare de normalitate.

Creştinul: Părinte, în religia musulmană, un bărbat se poate căsători cu mai multe femei.

Preotul: Dumnezeu a creat un bărbat şi o femeie şi a văzut că toate erau foarte bune. Deci, în înţelepciunea Sa, a găsit că aşa e normal şi suficient. Când te împarţi, nu te mai oferi în întregime.

Creştinul: Se poate repeta Taina Cununiei?

Preotul: Nu se poate repeta.

Creştinul: Atunci, de ce Biserica acceptă a II-a şi a III-a cununie?

Preotul: Aici putem vorbi de un „pogorământ” sau de o concesie, de o înţelegere din partea Sfintei Biserici.

Pentru anumite situaţii Biserica acceptă a II-a şi a III-a căsătorie, din cauza slăbiciunii omeneşti, dar să ştiţi că la a II-a şi a III-a cununie nu se oficiază Taina Sfintei Cununii, ci este o slujbă mai simplă, cu caracter penitenţial. Este de fapt o ierurgie, nu o taină.

Creştinul: Părinte, ce rol au părinţii în căsătoria copiilor lor?

Preotul: Părinţii au rolul de sfătuitori, dar nu ei decid căsătoria copiilor. Copii trebuie să asculte de sfaturile părinţilor pentru că se spune într-o rugăciune de la taina Cununiei că „rugăciunile părinţilor întăresc temeliile caselor copiilor”, dar să ştiţi că sunt unii părinţi care-şi depăşesc atribuţiile. Aici se regăseşte mentalitatea medievală că părinţii sunt stăpânii copiilor.

Creştinul: Este bine să ne rugăm la Dumnezeu pentru căsătorie?

Preotul: Este foarte necesar să ne rugăm pentru căsătorie fiindcă aceasta e o problemă extrem de importantă a vieţii omului.

Creştinul: Dacă soţul sau soţia a săvârşit adulter, partea nevinovată trebuie să divorţeze obligatoriu?

Preotul: Dacă a fost un accident pe care-l regretă şi dacă promite că nu se mai repetă, poate fi iertat dar să ştiţi că partea nevinovată are dreptul să şi divorţeze. Nu trebuie să se ia decizii în pripă, ci problemele trebuie bine analizate.

Creştinul: Părinte, cunosc o familie (soţ-soţie) care au divorţat de câţiva ani, dar ei continuă să convieţuiască şi parcă se înţeleg mai bine decât înainte.

Preotul: Şi-a bătut joc diavolul de ei. E un fel de concubinaj şi de aceea „se înţeleg mai bine”. Lupta se dă acolo unde e unitate binecuvântată de Dumnezeu prin Biserică.

Divorţul e lucrarea vrăjmaşului diavol.

Creştinul: Părinte, în Epistola către Efeseni V,33 se spune: „iar femeia să se teamă de bărbat”.

Preotul: Dar înainte de aceasta se spune: „fiecare să-şi iubească femeia sa ca pe însăşi trupul său”. Femeia nu trebuie să-l cicălească pe bărbat, ci să-i respecte demnitatea şi să aibă încredere în el.

Creştinul: Părinte, după ce se face logodna, tinerii au dreptul să convieţuiască, din punct de vedere conjugal?

Preotul: De obicei logodna se face în aceeaşi zi cu Taina Sfintei Cununii. Este de fapt ritualul de punere a inelelor care reprezintă prima parte a slujbei.

Dacă logodna se face separat de cununie, la interval de zile, luni sau ani – în acest timp, tinerii nu pot convieţui pentru că nu sunt cununaţi, ci doar logodiţi. Dreptul de convieţuire, ca şi calitatea de soţ-soţie se oferă prin Taina Sfintei Cununii.

Creştinul: Părinte, până la ce grad de rudenie este permisă căsătoria?

Preotul: Până la gradul VII, iar pentru gradul VI şi V se poate obţine dispensă de la episcop.

Creştinul: Şi în cazul rudeniei spirituale există aceleaşi impedimente?

Preotul: Rudenia spirituală este asimilată rudeniei fizice. Prin urmare impedimentele sunt aceleaşi.

Creştinul: Părinte, astăzi multe cupluri de tineri trăiesc necununaţi pentru că nu au posibilităţi să se cunune.

Preotul: Pretenţiile de azi sunt uneori exagerate. Observăm că astăzi parcă este un concurs; oamenii se iau la întrecere în privinţa fastului şi a luxului exagerat.

Localuri scumpe, meniuri costisitoare, ţinute de lux, bijuterii, etc. La biserică, la Taina Cununiei vin 15-20 persoane dar la petrecere câteva sute. Toţi sunt iubitori de muzică, de mâncare şi de băutură.

De aceea, familia este astăzi în criză, pentru că valorile s-au inversat.

Creştinul: Părinte, în ce zi se face cununia, sâmbătă sau duminică?

Preotul: Şi în privinţa aceasta lucrurile s-au schimbat. În mod normal cununia se face duminica (ziua bucuriei, ziua Învierii Domnului) dar astăzi, din raţiuni neduhovniceşti, majoritatea solicită să fie cununaţi sâmbăta. Noi ştim că întotdeauna sâmbăta a fost zi de pomenire a morţilor, nu pentru cununii. Bine ar fi să se revină la practica normală.

Creştinul: Dacă gândurile unui tânăr şovăie între căsătorie şi călugărie, cum poate el să-şi descopere vocaţia?

Preotul: Călugăria e un dar special, dar nici căsătoria nu e uşoară. Când un tânăr nu este decis spre una din cele două căi, e bine să discute cu duhovnicul său şi să se roage foarte mult, iar Dumnezeu îi va descoperi ce trebuie să facă.

Un duhovnic vestit zicea: „La călugărie şi la căsătorie să nu sileşti pe nimeni”. Cu alte cuvinte laşi pe fiecare să-şi descopere vocaţia iar lucrul acesta se poate realiza prin rugăciune şi post.

Creştinul: Cum ne pregătim pentru Taina Sfintei Cununii?

Preotul: Taina Sfintei Cununii trebuie înţeleasă în profunzimile sale. Din păcate, astăzi este o concepţie foarte simplistă despre familie şi căsătorie. Trebuie înţeleasă Taina Cununiei ca cea care uneşte pentru toată viaţa pe cei doi tineri şi împreună să slujească lui Dumnezeu. Pe de altă parte, prin această unire, binecuvântată de Dumnezeu, trebuie să se dea naştere la copii, lucru greu de înţeles de creştinii noştri de azi, care se închid tot mai mult în egoism şi caută comoditatea.

Creştinul: Cum îi ajută Taina Sfintei Cununii pe cei doi soţi să se mântuiască?

Preotul: Se mântuiesc unul prin celălalt, cum zice Apostolul: „Soţia necredincioasă prin soţul credincios şi soţul necredincios prin soţia credincioasă”.

Familia creştină este „mica biserică” sau „biserica de acasă”. Soţii trebuie să fie conştienţi de responsabilităţile lor şi să ştiţi că unde este smerenie şi credinţă în Dumnezeu, acolo este înţelegere şi binecuvântare.

Divorţurile apar de obicei din mândrie şi să ştiţi că nu rezolvă problema, ci de obicei o complică. În urma divorţului, de cele mai multe ori, suferă şi copii şi soţii – fiecare în parte.

Creştinul: Este bine să alegem un sfânt patron al familiei?

Preotul: Este un obicei local, ca la cununie să se dea un sfânt patron al familiei. Preotul împreună cu mirii hotărăsc care să fie patronul noii familii. Consider că este un lucru bun şi folositor, din punct de vedere duhovnicesc.

Noua familie va cinsti în mod deosebit pe sfântul respectiv, vor citi acatistul său, iar ziua de cinstire a sfântului respectiv va fi o zi specială şi pentru familia respectivă.

Preot dr. Ioan Chirvasă