duminică, 18 mai 2008

Viaţa Sfântului Gheorghe

Scenetă religioasă

Diocleţian – împărat idolatru şi persecutor sângeros al creştinilor

Slujitori în slujba împăratului, preoţi idolatri

Atanasie, un vrăjitor temut

Gheorghe – conducător de oaste în armata împăratului, creştin

Povestitorul

Actul I – Scena 1

Diocleţian:

Aduceţi ofrande-nmiresmate

Jertfe sângeroase, tămâie şi bucate

Căci Apolo parcă-i adormit

Şi din somnu-i greu, să fie trezit!

Apolo! Apolo! Magnific zeu!

Preoţii să vină la ordinul meu

Şi să-mi prezică viitorul

Căci a-nceput să murmure poporul...

Un preot idolatru:

Majestate, Apolo n-are putere

Căci drepţii îl împiedică-n tăcere!

Diocleţian:

Care drepţi?! Spuneţi-le pe nume!

Creştini? Şi cine anume

Le este zeul? Hristos?

Acesta nu-mi este mie de nici un folos!

Deci, scoateţi tâlharii din închisoare

Şi pe creştini lipsiţi-i de soare!

Să fie ucişi cu toţii

De la mic la mare!

Aşa că scoateţi hoţii,

Criminalii, trădătorii

Eliberaţi-i în numele sărbătorii lui Apolo!

Apoi, chemaţi-mă acolo!

Scena 2

Gheorghe:

Gheorghe sunt! Al Majestăţii Voastre

Oştean şi conducător de oaste!

În numele Adevărului am venit să cer

Libertate, creştinilor ce pier!

Diocleţian:

Gheorghe, viteaz oştean

Slujbaş al armelor, brav capadocian!

Despre ce Adevăr ne vorbeşti nouă?

Gheorghe:

Despre Domnul Hristos, necunoscut vouă!

Dacă L-aţi cunoaşte, sigur V-aţi închina

Şi idolii cred că nu vă vor judeca!
Diocleţian:

Te ştiam curajos şi... înţelept! Tăcere (către mulţime)

Nu mai murmuraţi!

De ce sunteţi cu toţii intrigaţi?

Gheorghe, fiule, nouă supune-te!

Căci cu onoruri te vom înconjura şi cu cinste!

De jertfe la templu vei aduce idolilor...

Gheorghe:

Pentru Hristos, mai bine eu să mor!

Diocleţian:

Atunci ostaşi! Luaţi-l de-aici

În temniţă să-l duceţi în suliţi!

(Ostaşii îl iau în suliţi şi-l aruncă în închisoare!)

Scena 3

Diocleţian:

Tălpile să i le-nroşiţi!

Pieptul să i-l zdrobiţi!

De Hristos să-l despărţiţi!

Pe roată să-l trageţi

Şi trupul să-l rupeţi

În fiare-ascuţite!

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Diocleţian:

Unde este Dumnezeul Său

Căci de chin, nu l-a scăpat, zău?!

Să mergem la templu să ne-nchinăm

Pe Apolo cu toţii să îl adorăm!

Gheorghe:

Doamne, fierbinte-i rugăciunea mea

Răbdare-n suferinţă să-mi dai aş mai vrea

Suspine nu mai scot...

Dar aud şi văd ceva!?

Văd o lumină strălucitoare

Mi se vindecă rana care mă doare...

Ce sfânt al lui Dumnezeu

A venit să-mi dezlege acum trupul meu?!

Diocleţian:

Ce se petrece nu-nţeleg

Cum de-acest tânăr e întreg?

Şi voi Anatolie şi Preotoleon,

Ostaşi neînfricaţi ai zeului Apolon

De ce pe Hristos acum îl slujiţi

Credinţa-n El de ce mărturisiţi?

(către slujitori)

Tăiaţi-i pe loc pe mişei

Iar creştinii, să îi dăm la lei!

Scena 4

Gheorghe:

Eu sunt Gheorghe! Credinţa m-a salvat!

Diocleţian:

Dacă-i aşa..

În groapa cu var să fie aruncat!

Trei zile şi trei nopţi să fie legat,

De moarte, nu va mai fi scăpat!

Gheorghe:

Doamne, fierbinte-i rugăciunea mea

Şi de astă dată, te rog, nu mă lăsa!

Dă-mi puterea să rabd pân`la sfârşit!

Diocleţian:

Slijitorilor ce aţi păţit?

Slijitorii:

Dezlegat, noi l-am găsit în var,

Nevătămat, cu faţa luminată

Cu mâinile în sus, el slavă lui Hristos arată!

Diocleţian(nervos):

Puneţi-l pe vrăjitor în tălpi de fier

Înroşite-n foc! Aleargă-l temnicer!

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Cum... nici focul nu l-a putut învinge?!

Cu vine de bou până la sânge

Să mi-l loviţi!

Şi din bătaie

Să nu vă opriţi!

Slujitorii

Rănile, Stăpâne, i s-au vindecat

Căci pe Hristos, fierbinte L-a chemat!

Diocleţian:

Să-l aduceţi pe Atanasie

Cel mai mare vrăjitor, se ştie!

Scena 5

Atanasie:

Majestate, aceste două pahare

Sunt pline cu meşteşugită licoare.

Una, îl va face sluga Ta

Din alta, moartea îşi va bea!

Un slujitor:

Stăpâne, iată-l întreg

Cum s-a-ntâmplat, nu-nţeleg!

Diocleţian:

Gheorghe, fiule, spune-ne nouă tuturor

Care e secretul puterii vrăjilor?

Gheorghe:

Puterea mea e Iisus Hristos,

Care m-a-nvăţat să rabd curajos

Chinurile voastre pline de cruzime!

Hristos a redat vederea orbilor în lume,

Pe şchiopi i-a făcut să meargă

Pe cei ce n-aud să-nţeleagă!

Iar duhurile necurate

Le-a izgonit, hăt, departe!

Atanasie:

Să vedem de ai să poţi

Învia un mort din morţi!

Aşa ceva nimeni n-a reuşit,

Nici zeii şi nici vrăjitorii, negreşit.

Gheorghe:

Lacrimi fierbinţi iar mă-ncearcă

Căci aceşti păgâni, Doamne, parcă

Ar vrea să te ispitesc mereu,

Să învii şi morţi, Doamne, e prea greu!

Desigur, numai puterea Ta sfântă

Şi mila Ta neîntreruptă

Le va întări credinţa-n Tine...

O! Iată că mortul la viaţă revine!

Atanasie (foarte mirat):

Lăudat să fie

Dumnezeul lui Gheorghe, pe vecie!

Diocleţian:

Capul să-i tăiaţi acestui vrăjitor! (arată spre Atanasie)

S-a dovedit a fi un mare trădător.

Pe Gheorghe, ce creştin îşi zice

În temniţă capul să-şi culce!

Gheorghe:

Fraţilor, temniţa biserică a devenit

Cu toţii pe Hristos aici L-aţi întâlnit

Şi cei bolnavi vin să se-ntâlnească

Cu puterea Domnului cerească!

Lui Glicherie boul i-a înviat

Măritul şi cerescul Împărat!

Iar Diocleţian atât a aşteptat

Viaţa lui Glicherie i-a curmat

Vărsarea-i de sânge, botez s-a socotot

Cunună de martir, el a primit!

Povestitorul:

În acea noapte, Domnul în vis, lui Gheorghe se arată,

Iar Gheorghe pe cap o cunună poartă

Şi amândoi în lumină păşesc,

Înconjuraţi de îngeri ce-odihnă vestesc.

Scena 6

Diocleţian:

Să vină Gheorghe, chip împodobit

Cu frumuseţe, de oameni cinstit!

Mi-e milă pentru tinereţea sa

O şansă însă i-aş mai da.

Gheorghe:

La templu am ajuns cu Diocleţian

Şi văd doar idoli fumegând în van.

Bucăţi de piatră fără de suflare

Crucea lui Hristos, vă fie pierzare!

Dar ce aud, ce văd doar pietricele

Au mai rămas din duhurile rele??

Ce stăpâneau faimoşii idoli...?

Diocleţian:

Destul! În temniţă să-l legaţi

La moarte pe nerecunoscător să-l daţi!

Tu, Alexandra, soţia mea, aceeaşi soartă

Gheorghe cu tine să o-mpartă,

De înaltă trădare sunteţi acuzaţi

Şi cu sabia veţi fi tăiaţi!

Gheorghe:

Doamne, trece-le cu vederea

Neştiinţa, aceasta-i durerea

Mea ce mă frământă!

Căci viaţa-n Hristos, e calea sfântă

Care-am ales-o, către ea mă îndrept

Şi crucea lui Hristos e tot ce eu aştept!

Prof. Elena Chirvasă

Niciun comentariu: