„Calea sfinţilor”

A devenit aproape o tradiţie, ca la Iaşi, de ziua Cuvioasei Parascheva, să fie aduse şi moaştele unui sfânt din afara ţării noastre, dând astfel posibilitatea miilor de pelerini să primească o dublă binecuvântare.

Anul acesta, prin grija Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel, au ajuns la Iaşi o parte din moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, fiind şi an comemorativ – 1600 de ani de la trecerea sa la Domnul.

S-a vorbit mult în aceste zile despre sfântul cel cu „gura de aur”, sfântul neîntrecut în oratoria sacră, a căror omilii, deşi au o vechime de peste 1600 de ani, degajă o putere spirituală unică în sufletele cititorilor.

Pe esplanada Palatului Culturii, după pelerinajul „Calea Sfinţilor”, Mitropolitul Serafim de Stagon şi Meteora a evidenţiat o virtute comună sfinţilor Ioan Gură de Aur şi Parascheva, şi anume răbdarea.

Într-o lume tot mai agitată şi de multe ori intolerantă cu cei din jur, a vorbi despre răbdare este o necesitate. Iar ca predica noastră să mişte inimile ascultătorilor şi să determine voinţa acestora, nu putem omite să amintim de răbdarea sfinţilor.

Viaţa cere oricărui om să aibă răbdare, dar mai ales unui om aşezat în treapta ierarhică cea mai înaltă – arhiepiscop (de Constantinopol, ulterior devenind prima patriarhie în ierarhia Bisericii Ortodoxe). Multitudinea de probleme doctrinare, canonice şi administrative, care nasc adesea dispute aprinse, cer patriarhului să aibă răbdare pentru a nu greşi în rezolvarea lor.

Ce să mai spunem de atitudinea ostilă a împărătesei Eudoxia care adesea cerea „capul lui Ioan”, simţindu-se deranjată de autoritatea sa morală. Desele exiluri ale Sfântului Ioan au presupus multă răbdare din partea sa.

La Sfânta Parascheva, răbdarea este legată mai ales de ispitele vieţii sale sihăstreşti, care impun un autocontrol permanent, căci ispitele pătrund de multe ori cu o subtilitate foarte fină şi dacă te grăbeşti te poţi înşela. La ispitele vieţii sihăstreşti s-au adăugat apoi necazurile bolii, care şi acestea presupun multă răbdare.

M-a impresionat în mod deosebit, argumentarea pe care a făcut-o Mitropolitul Serafim, şi anume:

1) „curcubeul apare după furtună şi vreme rea”

Cu alte cuvinte, prin răbdare, aşteptăm să apară curcubeul, ca un semn de la Dumnezeu. Un profesor pe care l-am avut la Seminarul din Bucureşti zicea despre curcubeu că este „zâmbetul lui Dumnezeu”.

2) „perla nu apare, dacă scoica nu e lovită”

Valorile apar în urma unor sacrificii, uneori foarte mari. Femeia trebuie să suporte durerile naşterii pentru a aduce pe lume om. Scriitorul nu lasă operă valoroasă dacă nu pune suflet din sufletul său. Artistul, prin multă răbdare şi perseverenţă, lasă posterităţii opere durabile.

Iată de ce e necesară răbdarea.

Mesajul acestor doi sfinţi pentru noi este să încercăm a suporta mai uşor nemulţumirile din partea semenilor. În lupta noastră duhovnicească, prin răbdare şi smerenie regăsim calea urmată de sfinţi.

Răbdarea unită cu rugăciunea întăreşte nădejdea, iar nădejdea aduce har şi binecuvântare.

„Strălucirea Ta este mângâierea şi odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri şi în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învredniceşte şi pe mine nevrednicul cu harul şi cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.”

Pr. dr. Ioan Chirvasă