Portretul Sfântului Apostol Pavel în cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur

„Pe toţi sfinţii îi iubesc, dar mai ales pe fericitul Pavel, vasul alegerii, trâmbiţa cea cerească, nuntaşul lui Hristos” (Omilia la II Corinteni 11, 1).

Prin aceste admirabile cuvinte, ce răsuna de peste veacuri, Sfântul Ioan Gură de Aur şi-a arătat devotamentul său aparte pentru Sfântul Apostol Pavel şi operele sale, fapt remarcabil pentru oricare dintre cititorii vastei sale opere. Această profundă relaţie (exprimată adesea de sfântul Ioan prin cuvântul filtron – iubire entuziastă, dragoste fierbinte) leagă pe apostol cu cel mai fervent interpret al său, căci „cei ce se iubesc cu adevărat, aceia cunosc cele ale iubiţilor mai înainte de toţi, deoarece le poartă de grijă.” (Omilii la Epistola către Romani)

Dintre toţi autorii inspiraţi, sfântul Apostol Pavel se bucură de cinstire deosebită în scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur. Sfântul Apostol Pavel este „vas ales, biserica lui Dumnezeu, gura lui Hristos, lira Duhului, dascălul lumii, cel ce a înconjurat pământul şi marea, cel ce a smuls spinii păcatelor, cel ce a aruncat seminţele credinţei, acela mai bogat decât împăraţii, mai puternic decât bogaţii, mai tare decât ostaşii, mai filosof decât filosofii, mai bun vorbitor decât toţi retorii, cel ce nu avea nimic şi stăpânea totul.” (Omilia VI la săracul Lazăr) În toate acţiunile pe care le săvârşea, cu fapta ori cu vorba, el a fost neîncetat călăuzit de harul Duhului Sfânt, „care lucra prin el şi care toate le biruia.” (Omilia VI la Epistola I către Corinteni)

Sfântul Ioan Gură de Aur a avut o intimă legătura sufletească cu apostolul, trecut la Domnul cu trei veacuri înainte de el, pe care adesea, obişnuia să-l aducă la viaţă atunci când citea şi interpreta operele sale. În scrierile sale putem identifica o degajată preocupare asupra persoanei lui Pavel, incluzând evaluarea personalităţii apostolului, lauda bogatelor sale virtuţi, apărarea acestuia în ceea ce priveşte „slăbiciunile” sale, împotriva calomniatorilor. În multe opere ale sale, Sfântul Ioan Gură de Aur nu ne prezintă altceva decât o galerie de icoane ale apostolului. O astfel de icoană, este „zugrăvită” magistral în omiliile sale despre pocăinţă, unde apostolul Pavel este „cetăţeanul cerului, cel de formă îmbrăcat cu trup, stâlpul Bisericii, îngerul cel pământesc, omul cel ceresc! Cu cât drag zăbovesc lângă Pavel, contemplându-i frumuseţea virtuţii lui! Nu-mi veseleşte atât faţa răsăritul soarelui şi săgetarea razelor lui strălucitoare, cât îmi luminează mintea chipul lui Pavel! Soarele luminează feţele, Pavel, însă, ne urcă pe aripile lui la bolţile cerurilor; ne urcă sufletul mai sus decât soarele, mai sus decât luna!” (Omiliile despre pocăinţă)

Sfântul Ioan Gură de Aur a lasăt moştenire (iar Biserica, a păstrat) un imens volum de scrieri, incluzând peste 250 de omilii la epistolele sfântului apostol Pavel, acoperind toate cele paisprezece epistole, inclusiv cea către Evrei. De asemenea, se mai păstrează optsprezece omilii la diferite pasaje din epistolele pauline, aparte de setul de omilii la fiecare epistolă, ce au fost predicate la diverse ocazii. În plus, ni s-au păstrat peste 50 de omilii la Faptele Apostolilor (şi alte cuvântări ocazionale la Fapte), în care Pavel, aşa cum era de aşteptat, joacă un rol cheie. Un interes aparte al cercetării contemporane îl au cele şapte minunate cuvântări de laudă la adresa sfântului Apostol Pavel. Ele au fost ţinute în Antiohia la un timp, ce nu se poate preciza cu exactitate, şi sunt un monument etern de înaltă admiraţie şi profundă veneraţie, pe care autorul le simţea faţă de marele apostol al neamurilor. Citind aproape fără încetare scrierile acestuia şi alegându-şi-l ca pildă de urmat pentru sine, iar prin neîntrerupta citire a scrierilor lui închipuindu-şi-l parcă întotdeauna prezent înaintea ochilor săi, el a reuşit să redea un portret atât de frumos, atât de complet şi atât de impozant despre sublima personalitate şi măreaţa activitate a acestuia, cum nimeni altul nu a putut şi nu va putea vreodată să realizeze unul similar. De aceea, aceste omilii s-au bucurat de la început de admiraţia tuturor celor ce le-au citit sau ascultat. Ba încă un vechi traducător al lor în limba latină, anume Anianus, credea că aici sfântul Pavel nu a fost numai descris, ci chiar sculat oarecum din mormânt spre a da din nou o pildă vie de perfecţiune creştină.

Ionuţ Bădiliţă, student Teologie