Povara neiertării

Un profesor a dat fiecărui student ca temă pentru lecţia de săptămâna viitoare să ia o cutie de carton şi pentru fiecare persoană pe care nu pot să o sufere şi să o ierte să pună în cutie câte o piersică pe care să lipească o etichetă cu numele persoanei respective.

Timp de o săptămână, studenţii au fost obligaţi să poarte cutia cu ei permanent: în casă, la şcoală sau la capătul patului atât timp cât dormeau. Amuzaţi de lecţie pentru început, aceştia au scris o mulţime de nume, amintindu-şi de persoane care i-au supărat încă din copilărie. Pe măsură ce adăugau mai multe nume noi, studenţii au observat că greutatea cutii creştea, împovărându-i.

Mai mult, piersicile aşezate în cutie la începutul săptămânii au început să se descompună, formând o masă lipicioasă care degrada în mod constant cartonul cutiei.

În momentul în care s-au revăzut, studenţii au înţeles lecţia pe care profesorul le-o dăduse: cutia pe care o căraseră cu ei o săptămână întreagă nu era altceva decât expresia greutăţii spirituale pe care oamenii o poartă cu ei atunci când acumulează ură, invidie sau resentimente.

Înainte de a medita asupra greutăţii cutiei cu care ne împovărăm zilnic ar trebui să conştientizăm binefacerile uitării şi ale iertării.

„Cel ce nu iartă păstrează în sine o mândrie care împietreşte. Nu se umanizează, nu realizează comunicarea de la sine la cel ce trebuie iertat şi, în afară de ea, omul pierde condiţia de om. Deci, cel ce nu iartă nu poate intra în Împărăţia iubirii.” (Părintele Dumitru Stăniloae)

„Insulta te va aşeza sub nivelul duşmanului, revanşa te va pune la nivelul său, numai iertarea te va situa deasupra lui.” (Benjamin Franklin)

„Vreţi să fiţi fericiţi pentru moment? Răzbunaţi-vă. Vreţi să fiţi fericiţi pentru totdeauna? Iertaţi.” (Henri Lacordaire)

„Ura te face mai mic, în timp ce iertarea te forţează să creşti dincolo de limitele tale.” (Cherie Carter-Scott)

Mădălina Stâlniceanu, studentă Litere