Tinerii în căutarea lui Hristos

Ca orice tânăr care trăieşte în societatea actuală, am ajuns să mă întreb cu privire la sensul vieţii: de ce trăim, dacă viaţa noastră are finalitate pe pământ, sau este şi altceva.

A avea drept scop al vieţii ceva de pe pământ, a nega dorinţa de transcendenţă a sufletului uman, reprezintă un act de sinucidere sufletească, o viaţă lipsită de sens.

Trăim într-o societate saturată de informaţie, în care la orice colţ de stradă fie o reclamă luminoasă ne ia ochii, fie este cineva care să ne ofere un pliant cu o nouă firmă de ceva. Dacă bunicii noştri aveau activităţi relativ puţine, care se desfăşurau pe baza unor tradiţii ce ţineau de societatea agrară, în oraşe sunt meserii din ce în ce mai diverse, mai segmentate, care presupun desfăşurarea unei activităţi repetitive.

Mass-media a devenit singura sursă de informare pentru oameni, cea ce a făcut ca cei ce deţin mijloacele de comunicare în masă să aibă o putere deosebită asupra societăţii. În acelaşi timp, comunicarea directă, nemijlocită între oameni, a devenit din ce în ce mai rară, în puţinele momente când mai vorbim între noi referindu-ne la activitatea profesională, sau la alte puncte de interes reprezentate în mass-media.

Ceaţa spirituală care ne opreşte din drumul nostru firesc către Hristos este creată prin denaturarea sensului iniţial al unor concepte: libertate, dragoste, adevăr.

Libertatea şi-a pierdut sensul de libertate spirituală, libertate faţă de patimi şi păcat, termenul fiind transformat în răzvrătire faţă de orice autoritate, îndeplinirea oricăror idei trăznite care ne vin în cap, indiferent de consecinţele lor.

În ceea ce priveşte adevărul, deja la cursurile de comunicare învăţăm că nu există adevăr, fiecare persoană având propria ei viziune asupra realităţii. Nu există adevăr independent de om, fiecare persoană creând în mintea ei o versiune proprie a realităţii.

Viaţa, care este un dar de la Dumnezeu, este pierdută în tot felul de activităţi care excită simţurile.

Tot mai mult, omul este nevoit să trăiască într-un mediu artficial, creat de el însuşi, în care confortul este principalul criteriu de valorificare. Natura, aşa cum a fost ea creată de Dumnezeu, este uitată pentru că nu mai corespunde omului sensibil, crescut artificial, într-un mediu cât mai programat în care organismul a crescut fără nici o provocare, nefiind în stare să accepte provocările vieţii reale.

Am uitat simplitatea vieţii, încărcându-ne cu atâtea griji că abia răzbim. În mijlocul lor trebuie să ne oprim şi să pornim în căutarea lui Hristos, care ne va lumina rostul lucrurilor şi va pune paşii noştri pe calea mântuirii, a veşniciei. „Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. ” (Ioan 17, 3)

Subinspector Lucian Solomon, Poliţia jud. Iaşi