Viaţa în Hristos

Zidindu-l dintru început pe om, după chipul şi asemănarea Sa (Facerea 1, 26), Dumnezeu a dorit ca acesta să trăiască întreaga sa viaţă în legătură cu Creatorul său, a dorit ca omul, acea făptură micşorată numai puţin faţă de îngeri (Psalmul 8, 5) să fie asemenea acelora: o fiinţă care neîncetat îl laudă şi neîncetat caută legătura cu El.

Venind pe pământ pentru a înlătura peretele cel din mijloc al vrajbei care îl despărţea pe om de Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos a făgăduit urmaşilor Săi că îşi va face locaş înlăuntrul lor (Ioan 14,23). Vorbind despre acestea, Sfântul Nicolae Cabasila, un sfânt al Bisericii care a explicat poate cel mai bine în literatura patristică modul unirii omului cu Dumnezeu prin intermediul Sfintelor Taine, zice că „Domnul nu a făgăduit creştinilor numai să le stea în ajutor, ci le-a făgăduit că-şi va face sălaş înlăuntrul lor. Când vorbeşte despre unirea noastră cu Dumnezeu, Sfântul apostol Pavel zice că atât ne va covârşi dragostea Lui, încât vom deveni un singur duh (I Cor 6, 17). Căci pe cât de negrăită e bunătatea lui Dumnezeu faţă de oameni, tot pe atât de neîntrecută şi de neajunsă este şi unirea duhovnicească a credinciosului cu Dumnezeu” (Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos).

Viaţa în Hristos începe potrivit Sfinţilor Părinţi în momentul Botezului, prima Sfântă Taină care se administrează creştinilor. În acel moment, spune Sfântul Diadoh al Foticeii, Hristos îşi face locaş în inima omului, adică pătrunde în inima creştinului şi de acolo îi dă puterea de a merge pe calea cea strâmtă care duce la viaţă (Matei 7, 1). Taina Botezului îi dă omului adevăratul sens al vieţii şi îl introduce pe om într-o nouă stare în care voinţa omului trebuie să se focalizeze asupra unirii cu Dumnezeu, asupra dobândirii unei relaţii de filiaţie cu El.

Natura căzută a umanităţii, desfigurând prin păcat natura curată cu care a fost înzestrat omul la crearea sa, îl îndeamnă necontenit pe om să săvârşească faptele trupului, să facă aşadar faptele omului trupesc (Romani 7,14), al omului care în îndepărtare de Dumnezeu caută numai realizarea lui materială şi fericirea pământeană. Viaţă în Hristos are tocmai menirea de a-l scoate pe om din căderea sa şi îi arată omului către ce trebuie să tindă pe pământ. Viaţa aceasta este cu adevărat supranaturală, adică este deasupra naturii căzute a omului. Această nouă dimensiune a existenţei umane, aici pe pământ nu ar fi posibilă fără împreună lucrarea lui Hristos. Lucrarea aceasta teandrică, adică divino-umană se realizează numai în Biserică şi îşi are începutul în Sfintele Taine. Fiecare Sfântă Taină îi dă credinciosului un har specific, har care îl ajută să meargă mai uşor pe calea lui Hristos, cale care îi conferă omului adevărata sa demnitate. Încununarea tuturor Sfintelor Taine este Taina Împărtăşaniei în care credinciosul îndeplineşte îndemnul dat de Mântuitorul Iisus Hristos: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54). Prin Sfânta Taină a Împărtăşaniei se desăvârşeşte viaţa noastră în Hristos, iar această viaţă este infinit superioară celei pe care o dobândim de la părinţii noştri trupeşti. Contrar acelora spune Sfântul Nicolae Cabasila „din clipa în care ne-a dat viaţă şi ne-a întărit, Mântuitorul nu ne mai lasă singuri, ci rămâne veşnic întru noi, unit cu noi şi ne face tot mai vii şi mai tari. Căci despărţindu-te de părinţi, ajungi să trăieşti mai departe, dar din clipa despărţirii de Hristos ai ajuns în latura morţii” (Despre viaţa în Hristos).

Sfintele Taine sunt izvorul vieţii noastre duhovniceşti şi numai prin intermediul lor credinciosul trăieşte adevărata viaţă. În cadrul Bisericii, membrii ei, adică credincioşii botezaţi în numele Sfintei Treimi pot dobândi numai prin ele cunoştinţa dumnezeirii şi pot afla numai astfel modul unirii omului cu Dumnezeu. Sfântul Serafim de Sarov spunea în una din scrierile sale că scopul vieţii creştine este dobândirea Sfântului Duh, iar Sfântul Duh este uşa de intrare în viaţa adevărată: viaţa în Hristos. Sfântul Duh ni-L descoperă nouă pe Hristos şi ne dă puterea de a merge pe calea Lui. Această descoperire şi putere dată de Sfântul Duh ni se dau nouă prin Sfintele Taine. Prin mijlocirea lor, spun Sfinţii Părinţi, Hristos vine la noi şi Îşi face sălaş în sufletul nostru care devine astfel una cu Hristos. „Hristos sugrumă păcatul din noi, ne dă din însăşi viaţa Sa şi din propria Sa desăvârşire, ne face părtaşi la biruinţa Sa” (Sfântul Nicolae Cabasila).

Pr. Daniel Duca