Clement Alexandrinul „Cum trebuie să ne purtăm faţă de mâncări”[1]

„Ceilalţi oameni trăiesc ca să mănânce, cum trăiesc negreşit şi animalele cele necuvântătoare, a căror viaţă nu este decât stomacul; nouă, însă, Pedagogul ne porunceşte să mâncăm, ca să trăim. Lucrul nostru de căpetenie nu ne este hrana şi nici plăcerea scop; hrana ne este dată ca să putem trăi pe acest pământ, pe care Pedagogul ne conduce spre nemurire.

Mâncarea trebuie să fie simplă şi nu aleasă, potrivită cu credinţa cea adevărată, aşa cum se cuvine unor copii simpli şi nemofturoşi; trebuie să fie o mâncare, care să ne ajute să avem viaţă, nu să ne desfătăm. Iar viaţa constă din două lucruri: din sănătate şi din putere; iar acestora le este potrivită o mâncare uşoară, folositoare şi digestiei şi trupului, ca să nu se îngraşe. Mâncarea simplă ajută la creşterea trupului, la sănătatea lui, şi-l face să fie puternic, atât cât trebuie; mâncarea simplă nu-i nepotrivită, nu-i primejdioasă şi ticăloasă, aşa cum este regimul de hrană pentru atleţi.” (I, 1.4; 2.1, p. 228-229)

„Mâncăcioşii, amestecând toate aceste alimente cu dresuri, rămân cu gura căscată în faţa mâncărilor gătite. Îşi procură, pentru satisfacerea lăcomiei lor, pe toate câte le hrăneşte pământul, adâncul mării şi lărgimea văzduhului. Lacomii, aceşti scormonitori, par a aduna ca şi cu o plasă absolut tot ce e pe lume, pentru a-şi satisface plăcerile lor. Mâncăcioşii stau lângă tigăile sfârâitoare şi-şi irosesc întreaga lor viaţă în jurul piuliţei şi pisălogului, mâncând totul ca şi focul lemnele. Dar chiar mâncarea cea uşoară, pâinea, şi pe aceea o fac mai slabă; scot din bobul de grâu partea hrănitoare, ca şi cum ceea ce este necesar pentru hrană ar fi o ocară adusă plăcerii.” (I, 3.2, p. 230)

„Cei lacomi la mâncare n-au aflat că Dumnezeu i-a pregătit creaturii Sale, adică omului, hrană şi băutură ca să trăiască, nu ca să se desfăteze. Da, trupurile n-au nici un folos de pe urma mâncărilor felurite şi bogate; dimpotrivă, cei care mănâncă cele mai slabe mâncări sunt mai puternici, mai sănătoşi şi mai de ispravă, aşa cum sunt slugile faţă de stăpâni, lucrătorii de pământ faţă de moşieri; şi nu sunt numai mai puternici, dar şi mai cu judecată, aşa cum sunt filozofii faţă de bogaţi. Că filozofii n-au acoperit mintea cu mâncări, nici n-au rătăcit-o cu plăceri.” (I, 5.1-2, p. 231)

---

[1] Pedagogul, în „Scrieri” partea I, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1982.