Începutul anului bisericesc – începutul anului şcolar

Deloc întâmplător, 1 septembrie este începutul anului bisericesc, dar şi ziua când dascălii se pregătesc să deschidă porţile şcolii pentru învăţăcei.

Orice început înseamnă nădejde în ajutorul cerut Domnului, înseamnă lepădare de sine şi întoarcere către aproapele, muncă şi, de ce nu, altruism. Aflat sub semnele Naşterii Maicii Domnului şi al Înălţării Sfintei Cruci, anul şcolar îi adună pe cei care năzuiesc către luminarea minţii, într-un locaş numit şcoală, tot un fel de biserică, unde slujitorii ei – cei mai mulţi apostoli – uită de cele lumeşti şi se dedică unei munci jertfelnice.

Liniştea regăsită în Casa Domnului s-ar cuveni să existe în orice sală de clasă, căci în ambele locuri se modelează minte şi suflet, cu osteneală, dragoste şi speranţă. Aflat în faţa altarului sau la catedră, preot sau dascăl vorbesc cu smerenie, dar convingători, că nimic în lume nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu, că niciodată răul nu învinge binele, că trebuie să ne respectăm şi să ne iubim părinţii, să nu minţim...

Dar nu sunt oare toate acestea care se spun prea simple şi prea uşor de înţeles? Categoric da. Tocmai de simplitate, firesc, echilibru, tradiţie, adevăr şi nu în cele din urmă, de dragoste au nevoie atât şcoala cât şi biserica.

Prof. Georgeta Pascaru, Şcoala gen. „N. Iorga” Iaşi