Buna Vestire

Preacurata Maica Fecioara Maria este cea mai aleasă între fecioare şi maici, care a primit cu vrednicie Harul Dumnezeiesc, zămislind din Duhul Sfânt şi născând pe Domnul Nostru Iisus Hristos, rămânând Sfântă Fecioară precum a fost înainte şi în timpul Naşterii Domnului (precum lumina soarelui trece prin odaie).

Maica Domnului a fost născută din unirea Sfântului Ioachim cu Sfânta Ana, ambii părinţi fiind din seminţii de patriarhi (Iuda, David). Sfânta Ana a fost sora Soviei (născute din Preotul Mathan, din neamul Arhierului Aaron, fratele lui Moise) mama Elisabetei care a născut pe Sfântul Ioan Botezătorul.

După 50 de ani de rugăciune, soţilor Ioachim şi Ana, Dumnezeu le-a dat pe Maria, Sfânta Fecioară, Maica Domnului, care la vârsta de 3 ani a fost afierosită (precum au promis în rugăciune Sfinţii Ioachim şi Ana) Bisericii lui Dumnezeu.

Naşterea Sfintei Fecioare Maria a fost o zi de mare bucurie pentru lumea din cele patru laturi ale pământului, care trăia în întuneric şi-n umbra morţii. Mulţimea îngerilor, cu bucurie şi cu mirare priveau cu câte daruri a fost înzestrată prunca Maria: ,,Cine este Aceasta ce straluceşte ca zorile, frumoasă şi plăcută ca luna, aleasă şi luminoasă ca soarele, şi ca oastea de război puternică, înfricoşătoare, aşezată în linie de bătaie, căreia nimeni nu-i poate sta împotrivă ?”(Cântarea Cântărilor 6,9-10). Aceasta este fecioara prezisă de Dumnezeu că va sfârâma capul şarpelui – diavol, proorocită de profeţi că va naşte pe Emanuel, care prin activitatea Sa mesianică, crucificare, sacrificiu şi proslavirea Sa, va zdrobi puterile Iadului şi va elibera pe toţi credincioşii din blestem. Aceasta este împărăteasa cerului şi pământului, bucuria îngerilor şi mângâierea oamenilor.

Numele Maria se tălmăceşte ,,Împărăteasa” şi ,,Comoara Darurilor”.

Cercetând pe drepţi, îi vedem pe fiecare împodobiţi cu câte un dar, iar pe Preasfânta Fecioară Maria o vedem încununată ca o împărăteasă cu mulţimea Darurilor Duhului Sfânt (Fericitul Ieronim: ,,Fiecăruia din cei aleşi i s-a dat numai o parte din Daruri; iar Maria s-a înzestrat cu toată plinătatea Darurilor.” ).

În Sfânta Sfintelor (Altarul), Sfânta şi fără de prihană, cu Duhul Sfânt se aduce ... împreună aducând darul Duhului lui Dumnezeu pe care o laudă îngerii: ,,Aceasta este cortul cel Ceresc.”(Minei 21-XI).

„Cei din pridvoarele Iadului, prin mijlocirea Ta aşteaptă, de mii, sute, zeci de ani, eliberarea. Ţie ţi se vor închina îngerii, Te vor cinsti Arhanghelii şi Te vor mări oamenii. Pentru aceea mergi şi intră în Sfânta Sfintelor, că eşti mai curată decât mine”. (Proorocul Zaharia – Evr. 9,3 ; Ies. 26-33).

Minunata Fecioară Maria a vieţuit în Templul Sfânt din Ierusalim 12 ani. Aici, pe cât creştea cu trupul, cu neasemănare mai mult creştea cu Duhul şi cu minunata înţelepciune. A învăţat grabnic Scriptura evreiască şi a deprins minunat lucrul mâinilor pentru a face ţesături de folos sfintelor slujbe ale Bisericii (Lucrare pe care a continuat-o şi după ieşirea din Templu - ea a ţesut Hitonul pe care l-a îmbrăcat iubitul său fiu, Domnul Nostru Iisus Hristos.). Preacurata Fecioară Maria ajunsese la o aşa de înaltă sfinţenie, încât nu-i mai trebuia hrană pămăntească, fiind hrănită cu pâine cerească nevăzută de ochii muritorilor.

După ieşirea din Templu, Fecioara Maria a fost logodita cu bătrânul Iosif.

Sfânta Treime a trimis pe Arhanghelul Gavriil să vestească fecioarei în Nazaretul Galileii: „Iar în luna a 6-a trimis a fost Îngerul Gavriil de la Dumnezeu”... (Luca 1,26) (luna a 6-a era de la zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul ).

Dumnezeu, de pe scaunul Slavei Sale, îi porunceşte Arhanghelului, zicând: „Gavriile, să te duci la Nazareth, cetatea Galileii, la Fecioara Maria, care vieţuieşte în mare sfinţenie, în casa bătrânului dulgher Iosif, logodnicul păzitor al Ei, şi să găteşti loc iscusit, ales şi vrednic întrupării iubitului Meu Fiu. Du-te, dar vezi să nu spăimântezi sufletul Ei, căci este Fecioară bună, curată, nevinovată şi cu aleasă viaţă sfântă.”

Pe când Preasfânta Fecioara sta, rugându-se lui Dumnezeu, având lângă Sine nedespărţitele Scripturi Dumnezeieşti din care citea şi cugeta ziua şi noaptea (Ps. 1,18), Voievodul Îngerilor a intrat în camera cea mai dinăuntru, vorbind liniştit către Dânsa: „Bucură-Te ceea ce eşti plină de Dar, Domnul este cu Tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Nu te teme Marie, că ai aflat Har înaintea lui Dumnezeu. Şi iată vei zămisli în pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema Numele Lui Iisus. Acesta va fi Mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema. Şi-i va da Domnul Dumnezeu Scaunul lui David şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit”.

Prea Sfânta Fecioară, socotindu-se cea mai mică şi neînsemnată, făgănduindu-se fecioară lui Dumnezeu, întreabă pe înger: „Spune-mi chipul naşterii, o, Voievodule îngeresc, şi vei afla inima mea gata spre împlinirea voii lui Dumnezeu, fiindcă eu doresc un Rod ca acesta, fără stricarea fecioriei.”

„Duhul Sfânt se va pogorî peste Tine şi puterea Celui Prea Înalt Te va umbri. Pentru aceasta şi Sfântul care se va naşte din Tine Se va chema Fiul lui Dumnezeu”, spune Arhanghelul Gavriil.

„Iată roaba Domnului. Fie mie după Cuvântul Tău”. Odată cu aceste cuvinte ale Sfintei Fecioare, s-a pogorât Duhul Sfânt, şi Cuvântul lui Dumnezeu S-a zămislit în pântecele Ei cel pururea fecioresc. În acest răspuns al Ei străluceşte credinţa Ei vie, adânca umilinţă, desăvârşita supunere şi lăsare în voia lui Dumnezeu. Acest răspuns a luminat văzduhul, deschide cerul, atrage pe Dumnezeu pe Pământ, face pe Sfânta Fecioară Cer viu, Scaun Dumnezeirii.” (Ioan 14, 21-23).

Conf. dr. C. Bradea, Medic specialist