Dumnezeu ne-a binecuvântat!

Părintele: Zilele trecute, Camelia mi-a propus o discuţie legată de începuturile parohiei noastre. Eu am gândit că ar fi mai interesant ca impresiile să provină de la mai multe persoane. Din acest motiv v-am invitat în seara aceasta la o masă rotundă.
Pentru început îl rugăm pe domnul Boca să ne spună dacă îşi aminteşte de prima slujbă de la parohia noastră.
Gh. Boca: Prima slujbă la care am participat ca enoriaş din parohia aceasta a fost în anul 2001, în noaptea de Înviere.
Părintele: Într-adevăr, dacă ne amintim cu toţii, în Postul Mare din anul 2001 am construit bisericuţa din lemn, iar prima Liturghie a fost în noaptea de Înviere. Aţi mai fost şi alţii la acea Slujbă?
Georgiana: Da şi eu am fost.
Michel: Şi eu am fost la acea slujbă. Până atunci aparţineam de parohia “Izvorul Tămăduirii” şi prima întâlnire cu noua parohie a fost chiar în noaptea de Înviere.
Părintele: Vă mai amintiţi ceva de la acea Slujbă?
Georgiana: Era foarte multă lume.
Părintele: Eu făcusem Slujba Învierii la Capela de la Spitalul de Neurochirurgie între orele 22.00 – 23.30 şi fiind prima Slujbă pe care trebuia să o oficiez la noua parohie aveam emoţii dacă vor veni oameni la biserică. Spre surprinderea mea plăcută am găsit curtea bisericii plină de oameni.
Aştept şi părerile Cameliei şi ale lui Bogdan.
Camelia: Eu am venit în septembrie 2002 şi ceea ce m-a impresionat în mod deosebit a fost participarea activă a tuturor creştinilor la Sfânta Liturghie. M-a surprins plăcut atmosfera de comuniune dintre creştinii din biserică, cântăreţii de la strană şi preotul liturghisitor. De atunci am venit aproape cu regularitate.
Bogdan: Şi eu ca şi Michel am mers iniţial la fosta noastră parohie, la “Izvorul Tămăduirii”, dar nu participam cu regularitate şi nici nu rămâneam până la sfârşitul slujbei. Aici, prin influenţa benefică a părintelui paroh care a continuat lucrarea duhovnicului anterior am ajuns în câţiva ani student la Teologie.
Gabriela: Deşi obişnuiam să merg la alte biserici şi deşi am avut perioade când am oscilat, mi-am dat seama că aici mă simt cel mai bine.
Eu îmi amintesc că cel mai mult m-a impresionat modul de a sluji al părintelui. O biserică mică dar foarte primitoare şi aproape de casă şi de suflet.
C. Bradea: Eu am venit mai târziu, în 2003, de la Lunca Cetăţuii.
M-a frapat corectitudinea slujbei şi tipicitatea ei, fără pauze. M-a atras părintele, exemplu pentru ceilalţi şi am simţit Duhul Sfânt chiar de la prima slujbă, în timpul predicii. Şi Dumnezeu a rânduit ca după jumătate de an să mă mut într-un apartament vis-a-vis de biserică. Între timp am schimbat şi duhovnicul (în prezent, părintele paroh fiindu-mi duhovnic) şi se vede în viaţa mea şi a familiei mele o schimbare în bine spre mântuire.
Gabriela: Şi eu am fost impresionată de predicile părintelui.
Cred că a fost pentru prima dată când am înţeles tâlcuirea textului Evangheliei şi mai ales ce trebuie să facem. Cred că sunt pe înţelesul tuturor indiferent de vârstă şi de cunoştinţe şi că slujba ar fi incompletă fără un cuvânt de învăţătura din partea părintelui.

Părintele: Care credeţi că sunt principalele îndatoriri ale creştinilor faţă de Biserică?
Georgiana: Prezenţa cu regularitate la sfintele slujbe.
Părintele: Acesta este un lucru fundamental pentru viaţa religioasă a creştinului. Nu pot înţelege credinţa fără Liturghie, fără rugăciune, fără post. Am citit recent un material al părintelui Teofil Pârâian şi el zice că nici nu prea îi consideră creştini pe aceştia.
Gh. Boca: Să aibă conduită morală în familie şi în societate.
Părintele: Mai concret, în ce constă această conduită?
Gh. Boca: După cum aţi spus dumneavoastră citându-l pe Sf. Ioan Gură de Aur: “Casa creştinului este mica Biserică”. Consider că aici se cuprinde totul.
Camelia: Să se implice în problemele concrete ale parohiei, să aibă o participare activă (nu de spectator). La fiecare biserică sunt anumite programe misionare, caritative, precum şi activităţi administrative şi gospodăreşti (construirea bisericii în cazul nostru), în care fiecare creştin trebuie să se implice. Biserica este o comunitate de creştini condusă de preot. Ea este formată din clerici şi credincioşi.
Gabriela: Să participe trup şi suflet atât pentru binele personal cât şi pentru al celorlalţi.
Bogdan: Creştinul trebuie să-şi exprime credinţa sa în Dumnezeu prin dragostea faţă de Sfânta Biserică, să fie sub îndrumarea unui duhovnic, să asculte de autorităţile bisericeşti, să se roage pentru acestea (deoarece şi ele se roagă pentru credincioşi), iar bucuria trăită în Biserică să se prelungească în familie şi societate.
C. Bradea: Sunt de aceeaşi părere cu Bogdan, datoria creştinului este de a fi sub ascultarea Bisericii şi pe de altă parte propun să facem un schimb: noi să dăm cele materiale, iar preotul să ne dăruiască cele duhovniceşti (să luăm exemplul din Sfânta Evanghelie, să fim şi Marta şi Maria – contemplarea şi lucrarea). Eu consider că prezenţa creştinilor la biserică influenţează pozitiv preotul în exercitarea slujirii sale.

Părintele: Este important pentru preot să ştie că Biserica este plină de oameni care se roagă, dar n-aş spune că prezenţa creştinilor este determinantă pentru preot căci el trebuie să-şi facă slujba cu credinţă şi cu evlavie indiferent de numărul celor din biserică.
Acum aş dori să vă întreb care credeţi că sunt datoriile preotului faţă de creştin?
Gh. Boca: Într-o parohie, preotul, trebuie să aibă o conduită exemplară din toate punctele de vedere, să ştie să-i îndrume pe enoriaşi în problemele credinţei.
Michel: Să încerce să cunoască viaţa de familie a creştinilor, să-şi sacrifice o parte din timp pentru problemele urgente ale acestora.
Georgiana: Să încerce să atragă creştinii, să facă primul pas pentru a le deschide drumul spre viaţa duhovnicească.
Gabriela: Să fie un adevărat părinte, mai ales pentru tineri, dar în general pentru toţi, să fie conducătorul unei mari familii, un punct de sprijin în orice problemă, oricând.
C. Bradea: Preotul trebuie să fie Păstorul care să caute din cele 100 de oi, oaia cea pierdută şi s-o îndrume. Să-şi sacrifice timpul pentru enoriaşi şi pentru familie urmând calea Sfântă.
Camelia: Trebuie să fie un exemplu de creştin veritabil atât el cât şi familia sa.
Bogdan: Să fie o icoană a sfinţeniei, să fie modelul cât mai apropiat de familia creştină. Eu consider că datoriile preotului faţă de creştini sunt cele pe care Sf. Apostol Pavel le transmite ucenicului său, Timotei: “Se cuvine, dar, ca episcopul [şi preotul] să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii, nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa”(I Timotei 3,2-4).
Michel: Activitatea preotului şi modul de organizare se reflectă în viaţa enoriaşilor.
Gabriela: Eu cred că părintele nostru paroh a făcut foarte multe pentru toţi şi că prin venirea sa aici Dumnezeu ne-a binecuvântat!
Părintele: În ceea ce mă priveşte, atât datoriile creştinilor faţă de Biserică, cât şi ale preotului faţă de creştini le-aş rezuma de fapt în cele trei slujiri ale preoţiei creştine:
− Învăţătorească (didactică) – preotul are obligaţia să-i înveţe pe creştini, iar creştinii au obligaţia să asculte şi să împlinească cele ce-i învaţă preotul.
− Sfinţitoare – preotul administrează Sfintele Taine, iar creştinii au obligaţia să se folosească de aceste mijloace de înduhovnicire.
− De conducere – preotul este păstorul, care asemeni Păstorului celui Bun, se află în faţa turmei pentru a o ocroti şi a o conduce pe drumul mântuirii, dar în acelaşi timp creştinii au datoria să se lase conduşi de păstor.

La interviu au participat Părintele Paroh Ioan Chirvasă, Dl Gh. Boca, Dl Dr. C. Bradea, Mihai Boca, Bogdan Florea, Camelia Apostoaie, Georgiana Tănase, Mihaela Gabriela Timofte.