Tristeţe de februarie

In memoriam Părintele Teofan

Ninge şi Părintele s-a dus

Către lumea cea cu veşnicie.

Cât era la Cetăţuia sus,

Noi credeam că-n veci are să fie...

O să fie, însă şi mai sus,

Printre Sfinţi ca să le ducă veste

De lumina ce în noi a pus

Şi credinţa ce în noi mai este.

Fulgii cad din ceruri tremurând,

Să-I aştearnă-n drum mărgăritare...

Noi, un pic mai singuri rămânând,

Cerem, poate prea târziu, iertare.

Liliana Foşalău, 11 februarie 2006