Îndrumări medico-religioase

Motto: „Postul întoarce jumătate

din calea ce duce la moarte”
(Sf. Ioan Gură de Aur)

Postul creştin-ortodox este o înfrânare pe un timp limitat de la mâncare, băutură, viaţă conjugală, distracţii, vorbire şi alte desfătări, cu scopul de a fi mai mult cu Dumnezeu prin gânduri, rugăciune şi fapte bune creştine, de a ne pocăi, spovedi şi împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului. Porunca postului a fost dată în Rai de Dumnezeu: „Nu mâncaţi din pomul cunoaştinţei binelui şi răului”(Facere 2,17). Dacă Adam şi Eva ar fi ţinut seama de această poruncă, nu am mai fi avut nevoie de postul creştin.

Cei ce se plâng că nu pot ţine postul sunt bolnavi sufleteşte dar nu vor să pornească pe calea însănătoşirii lor. Cei care nu postesc nu pot simţi prezenţe lui Dumnezeu. Omul la Sf. Botez primeşte 75% din energia necesară biologicului de la Dumnezeu (putere divină) şi numai 25% din alimente (la fel şi omul spovedit, descărcat de păcate), în timp ce omul bolnav sufleteşte (şi trupeşte) primeşte 75% din energia zilnică din alimente (voit şi nevoit).

Disciplinarea biologicului, deci, poate fi făcută de Duhul Sfânt prin Sf. Taine ale Bisericii Ortodoxe, administrate de preot.

Atunci când omul se înfrânează de la mâncare, el devine stăpânul trupului, lăcomia pântecelui este primul păcat capital din care izvorăsc toate patimile (lenea, curvia, tendinţa la joacă, dans, râs, avariţie, mândrie) care, la rândul lor alimentează bulimia (dorinţa de plăcere interminabilă, de neoprit de a mânca şi bea).

Postul purifică trupul de toxinele animalice care ... în subconştinent starea de nelinişte, de agitaţie, de luptă sau de fugă sau, din contra, de somnolenţă postprandială.

Canonul 52 de la Laodiceea repetă obligaţia de a posti miercuri şi vineri.

Principiul călăuzitor al Sf. Casian este de a da trupului hrană spre îndreptarea slăbiciunii, nu spre satisfacerea plăcerii (păcatul desfătării).

Postul mai important este cel al simţurilor, al minţii şi al duhului (tăierea mâniei şi a lăcomiei).

Există mai multe trepte ale postului pe care le putem parcurge progresiv. Prima treaptă este postul carnivorilor (în afară de miercuri şi vineri se consumă şi carne); a doua treaptă este a lactovegetarienilor (călugăresc); a treia treaptă esta postul vegetarian permanent (călugării mai râvnitori cu binecuvântarea duhovnicului); a patra treaptă este postul fructivorilor (mâncare luată o dată pe zi formată din pâine şi fructe); a cincea treaptă este a postului cu hrană uscată (pustnicii) – pesmeţi o dată pe zi; a şasea treaptă este mana dumnezeiască (oamenii consumă numai Sf. Împărtăşanie o dată sau de două ori pe săptămână).

Postul trebuie combinat obligator cu rugăciunea şi faptele bune.

Rugăciunea se ridică cu greu dintr-un om cu stomacul plin de mâncăruri grase şi alcool pt că Duhul Sfânt este împiedicat să-şi trimită luminile asupra minţii.

Dacă postim, diavolii se îndepărtează, iar îngerul păzitor se apropie de noi.

Postul izgoneşte din noi iubirea de arginţi, râsetele, dezmăţul dar goneşte deasemnea şi microbii (după trei zile de post se găsesc în organism doar 1 500 microbi pe centimetru cub, iar după trei zile de alimentaţie cu carne sunt descoperiţi 67 000).

Postul este simbolul nostru pe care îl aducem ca mulţumire pt dragostea lui Dumnezeu de a ne fi creat din nefiinţă în fiinţă eternă. Construcţia naturală a corpului implică metabolismul, nutriţia – transformarea substanţelor din mediu luate prin alimente, în propriile noastre compoziţii. Cu cât ne alimentăm mai mult şi mai gustos (deci nenatural) cu atât se acumulează reziduuri („radicali liberi”) care îndrumă? celulele spre diviziuni anarhice şi deci spre cancer. „Vindecările” de cancer au la bază postul prin nutriţia cu alimente naturale, sărace, deci, în proteine, zaharuri, grăsimi.

Postul consumă întâi lipidelem apoi proteinele şi deci se consumă şi tumora. La acest tratament contribuie şi starea de rugăciune care milostivesc pe Atotmilostivul Dumnezeu să vindece bolnavul.

Energiile harice necreate ale Duhului Sfânt ajută celulele organismului nostru pentru a funcţiona chiar în lipsa de energie alimentară.

În 1940, Eduard Howell a descoperit că purtătorii şi producătorii de viaţă biologică – enzimele, sunt găsite în abundenţă în hrana asceţilor (care consumă hrană vie, nefiartă). Nici o diviziune sau creştere celulară sau energetică nu este posibilă fără aceste enzime, puse de Creator pentru a fi motorul vieţii (vitaminele sunt substanţe ajutătoare, coenzime). Există enzime indogame (fermenţi) digestive şi exogame (care intră în metabolismul intracelular). Aceste exogame nu pot fi produse de organism, ci sunt ingerate din afară (crudităţi tinere şi proaspete). Cu cât sunt introduse mai multe enzime cu atât se produc în corpul nostru mai multe celule tinere care să ia locul celor îmbătrânite sau alterate, modificate (s-a observat că tânărul are mai multe enzime decât bătrânul). Lipsa enzimelor şi de săruri minerale precum fosforul, calciul, sulful, fierul, apărând demineralizări ale organismului.

Alimentele fierte dau o mai mare cantitate de sedimente, acizi – dând naştere la carii, artroză, spondiloză, sciatică, reumatism, boli musculare (vezi „febra musculară” la acid lactic).

Postul respectă şi ritmul biologic de hrănire: ingestia între orele 12-19, asimilarea între 20-4, evacuarea între 4-12. astfel toate deşeurile vor fi eliminate la timp prin neaglomerarea ingestiilor.

Meniul zilnic trebuie să cuprindă ceaiuri de plante neîndulcite, sucuri de zarzavat (morcov, varză, sfeclă roşie), ceapă, cartofi, tărâţe, fructe, legume rase, morcov, borş, usturoi, hrean, pâine coaptă nedospită, borş de stevie, porumb, orez, secară, grâu – mestecate îndelung.

Să eliminăm alimentele fierte, pâinea coaptă, sarea, laptele fiert, brânză fermentată, zahărul, băuturile fierbinţi, alcoolul, uleiul rafinat, alimente prăjite în ulei, slănina, cozoncaul, ciocolata, carnea, oţetul şi alte acide.

Vinerea să ţinem post negru.

În timp va apare indiferenţa faţă de orice tentaţie culinară „modernă”, va apare senzaţia de uşurare fizică şi de energie.

(Din cartea „Îndrumări pentru restabilirea sănătăţii” de Mihai Popa)

Conf. Dr. Costel Bradea