Părintele Cleopa – in memoriam
«Lăsând pământului ceea ce i se cuvine lui spre a fi aşezat între părinţii şi fraţii săi de ucenicie şi ascultare din cimitirul mănăstirii, sufletul Părintelui Cleopa a intrat prin porţile împărăteşti ale Bisericii strămoşilor noştri din ceruri, unde va începe cealaltă viaţă întru bucuria Domnului nostru Iisus Hristos, alături de toţi binecuvântaţii Părintelui Său. (...)
Părintele nostru Cleopa a înscris cu darul lui Dumnezeu, odată cu numele său şi cel al monahismului românesc şi pe cel al Bisericii noastre în Sfânta Cronică a Isihasmului, roditor din adâncimea istoriei noastre şi în adâncimea sufletelor celor iubitori de frumos, agonisind în inimă vistieria rugăciunii de unde în întreaga sa viaţă a zvâcnit Numele lui Iisus.(...)»
Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
«El iubea toată făptura, oameni şi munţi, păsări şi flori, câmpuri şi stele. Vedea totul ca pe o Sfântă Liturghie cosmică. (...)
De acum înainte, Părintele Cleopa duhovnicul nu mai poate fi găsit la chilia sa, dar el rămâne tainic prezent cu sfatul său luminos şi binefăcător în conştiinţele şi inimile celor care l-au avut părinte duhovnicesc; rămâne prezent în sfaturile sale scrise în cărţi şi scrisori sau înregistrate pe casetă.(...)
Trupul Părintelui Cleopa se mută astăzi, de la chilie în cimitir, dar duhul lui de rugăciune uneşte pământul cu cerul şi adună laolaltă pe toţi cei care l-au cunoscut şi l-au iubit. Chilia sa va fi de acum înainte un muzeu pentru pelerini, o icoană a unui loc de rugăciune, care ne îndeamnă să ducem cu noi în lume darurile duhovniceşti pe care le-am primit de la Biserică prin rugăciunile sfinţilor. »
Înalt Prea Sfinţitul Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
«Părintele Cleopa a fost un rănit permanent de durerile, de suferinţele, de bolile oamenilor şi de prea multele lor păcate dar, în acelaşi timp, a fost mereu senin, plin de bunăvoinţă, îngăduitor, milostiv şi iertător.
Toţi cei care au trecut prin chilia lui au ieşit cu hotărârea de a fi mai buni şi mai drepţi, mai apropiaţi de Dumnezeu şi de semeni.
A fost un om de o mare şi autentică smerenie şi cu toate că se bucura de o popularitate deosebită, aceasta nu i-a atins cu nimic modestia şi smerenia pentru că el nu vedea popularitatea, ci vedea doar oameni cu dureri sufleteşti şi trupeşti care veneau la el să se vindece. »
Înalt Prea Sfinţitul Antonie, Mitropolitul Ardealului
«Părintele Cleopa a fost un viteaz al duhovniciei noastre româneşti. A făcut din Mănăstirea Sihăstria un Athos al poporului român, dar raza lui a strălucit din hotar până-n hotar şi dincolo de hotare. El a fost acela care a înflăcărat, iar de-a lungul deceniilor de dictatură, aflaţi de la mine acest adevăr: Dictatorul ţinea în palmă un mic aparat de represiune, Părintele Cleopa ţinea în palmă poporul român întreg, prin toată credinţa şi evlavia lui. Prin aceasta a fost un dătător de speranţe şi un întăritor de suflete. Astfel, ca om, Părintele Cleopa era înţeleptul cu minte de bătrân şi cu sufletul de copil. Plângea ca un copil, se supăra ca un copil, râdea ca un copil şi se bucura ca un copil. Rar pe lume ne este dat să vedem un asemenea om, curat la suflet şi fără vicleşug. »
Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu, Arhiepiscopul Clujului
«A iubit chilia şi pustia, dar lumea iubitoare de chilie şi de pustie din lume a venit aici fără ca Părintele Cleopa să o cheme. A iubit singurătatea şi lumea a învăţat ce înseamnă singurătatea. Noi, cei care astăzi ne-am adunat aici, am învăţat că monahismul are un nou rol, astăzi, la sfârşit de mileniu, are un rol misionar. Poate nimeni n-a făcut mai multă misiune decât Părintele Cleopa...»
Prea Sfinţitul Casian, Episcopul Dunării de Jos
«Părintele Cleopa a intrat de multă vreme în patericul românesc, înscriindu-şi cu smerenie şi evlavie numele în rândurile avvelor a căror pildă de trăire duhovnicească ca dăinui în veac. »
Dr. Gh. Anghelescu, fost Secretar de Stat
«Părintele Cleopa era un om cald, cu o vorbă dulce, moldovenească, aproape învăluitoare, care părea să vorbească de deasupra istoriei.(...) îmi părea a fi un Petre Ţuţea al Ortodoxiei româneşti, unul din bătrânii magnifici ai naţiei noastre. De la el ar fi putut învăţa, înainte de toate, intelectualii şi apoi oamenii politici, dacă vor să înţeleagă România profundă, care nu e deloc conceptuală, cum cred ei, ci reală, palpabilă, vibrând pe un portativ pe care duhovnicii îl cunosc atât de bine. »
Dan Ciachir, ziarist
Cuvintele de mai sus, sunt doar câteva extrase din cuvântările-necrolog, care au fost rostite sau din mesajele transmise acum 7 ani la Mănăstirea Sihăstria, în ziua de 5 decembrie 1998, la înmormântarea Părintelui Cleopa. Au trecut şapte ani şi parcă în adâncul sufletelor noastre ne vine să spunem: „Cuvioase Părinte Cleopa roagă-te lui Dumnezeu pentru noi”. Îl vedem duhovniceşte alături de Părintele Paisie Olaru, alături de Sf Ioan Iacob, de Cuviosul Paisie de la Neamţ şi de ceilalţi cuvioşi, cunoscuţi sau necunoscuţi de noi, dar care au marcat istoria şi monahismul prin vieţuirea lor telurică.
Sunt oameni care au legat cerul de pământ, care au îmbrăcat haina îngerească a monahului şi au realizat şi modul de vieţuire aproape îngeresc. Sunt oameni care, asemenea nouă au păşit pe pământ dar cu mintea şi cu inima levitau mult deasupra pământului.
Asemenea oameni, în pofida sărăciei de bună voie, vot pe care l-au depus şi l-au împlinit întocmai, au trăit viaţa la modul plenar al cuvântului. Asemenea oameni nu s-au impus prin titluri academice nici chiar prin funcţii deosebite, ci prin exemplul personal. Astfel, e de prisos să mai amintim că Părintele Cleopa a fost stareţ la Slatina şi Sihăstria şi că a avut rangul de arhimandrit.
El rămâne pentru toţi – PĂRINTELE CLEOPA.
Părintele nostru Cleopa a înscris cu darul lui Dumnezeu, odată cu numele său şi cel al monahismului românesc şi pe cel al Bisericii noastre în Sfânta Cronică a Isihasmului, roditor din adâncimea istoriei noastre şi în adâncimea sufletelor celor iubitori de frumos, agonisind în inimă vistieria rugăciunii de unde în întreaga sa viaţă a zvâcnit Numele lui Iisus.(...)»
Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
«El iubea toată făptura, oameni şi munţi, păsări şi flori, câmpuri şi stele. Vedea totul ca pe o Sfântă Liturghie cosmică. (...)
De acum înainte, Părintele Cleopa duhovnicul nu mai poate fi găsit la chilia sa, dar el rămâne tainic prezent cu sfatul său luminos şi binefăcător în conştiinţele şi inimile celor care l-au avut părinte duhovnicesc; rămâne prezent în sfaturile sale scrise în cărţi şi scrisori sau înregistrate pe casetă.(...)
Trupul Părintelui Cleopa se mută astăzi, de la chilie în cimitir, dar duhul lui de rugăciune uneşte pământul cu cerul şi adună laolaltă pe toţi cei care l-au cunoscut şi l-au iubit. Chilia sa va fi de acum înainte un muzeu pentru pelerini, o icoană a unui loc de rugăciune, care ne îndeamnă să ducem cu noi în lume darurile duhovniceşti pe care le-am primit de la Biserică prin rugăciunile sfinţilor. »
Înalt Prea Sfinţitul Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
«Părintele Cleopa a fost un rănit permanent de durerile, de suferinţele, de bolile oamenilor şi de prea multele lor păcate dar, în acelaşi timp, a fost mereu senin, plin de bunăvoinţă, îngăduitor, milostiv şi iertător.
Toţi cei care au trecut prin chilia lui au ieşit cu hotărârea de a fi mai buni şi mai drepţi, mai apropiaţi de Dumnezeu şi de semeni.
A fost un om de o mare şi autentică smerenie şi cu toate că se bucura de o popularitate deosebită, aceasta nu i-a atins cu nimic modestia şi smerenia pentru că el nu vedea popularitatea, ci vedea doar oameni cu dureri sufleteşti şi trupeşti care veneau la el să se vindece. »
Înalt Prea Sfinţitul Antonie, Mitropolitul Ardealului
«Părintele Cleopa a fost un viteaz al duhovniciei noastre româneşti. A făcut din Mănăstirea Sihăstria un Athos al poporului român, dar raza lui a strălucit din hotar până-n hotar şi dincolo de hotare. El a fost acela care a înflăcărat, iar de-a lungul deceniilor de dictatură, aflaţi de la mine acest adevăr: Dictatorul ţinea în palmă un mic aparat de represiune, Părintele Cleopa ţinea în palmă poporul român întreg, prin toată credinţa şi evlavia lui. Prin aceasta a fost un dătător de speranţe şi un întăritor de suflete. Astfel, ca om, Părintele Cleopa era înţeleptul cu minte de bătrân şi cu sufletul de copil. Plângea ca un copil, se supăra ca un copil, râdea ca un copil şi se bucura ca un copil. Rar pe lume ne este dat să vedem un asemenea om, curat la suflet şi fără vicleşug. »
Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu, Arhiepiscopul Clujului
«A iubit chilia şi pustia, dar lumea iubitoare de chilie şi de pustie din lume a venit aici fără ca Părintele Cleopa să o cheme. A iubit singurătatea şi lumea a învăţat ce înseamnă singurătatea. Noi, cei care astăzi ne-am adunat aici, am învăţat că monahismul are un nou rol, astăzi, la sfârşit de mileniu, are un rol misionar. Poate nimeni n-a făcut mai multă misiune decât Părintele Cleopa...»
Prea Sfinţitul Casian, Episcopul Dunării de Jos
«Părintele Cleopa a intrat de multă vreme în patericul românesc, înscriindu-şi cu smerenie şi evlavie numele în rândurile avvelor a căror pildă de trăire duhovnicească ca dăinui în veac. »
Dr. Gh. Anghelescu, fost Secretar de Stat
«Părintele Cleopa era un om cald, cu o vorbă dulce, moldovenească, aproape învăluitoare, care părea să vorbească de deasupra istoriei.(...) îmi părea a fi un Petre Ţuţea al Ortodoxiei româneşti, unul din bătrânii magnifici ai naţiei noastre. De la el ar fi putut învăţa, înainte de toate, intelectualii şi apoi oamenii politici, dacă vor să înţeleagă România profundă, care nu e deloc conceptuală, cum cred ei, ci reală, palpabilă, vibrând pe un portativ pe care duhovnicii îl cunosc atât de bine. »
Dan Ciachir, ziarist
Cuvintele de mai sus, sunt doar câteva extrase din cuvântările-necrolog, care au fost rostite sau din mesajele transmise acum 7 ani la Mănăstirea Sihăstria, în ziua de 5 decembrie 1998, la înmormântarea Părintelui Cleopa. Au trecut şapte ani şi parcă în adâncul sufletelor noastre ne vine să spunem: „Cuvioase Părinte Cleopa roagă-te lui Dumnezeu pentru noi”. Îl vedem duhovniceşte alături de Părintele Paisie Olaru, alături de Sf Ioan Iacob, de Cuviosul Paisie de la Neamţ şi de ceilalţi cuvioşi, cunoscuţi sau necunoscuţi de noi, dar care au marcat istoria şi monahismul prin vieţuirea lor telurică.
Sunt oameni care au legat cerul de pământ, care au îmbrăcat haina îngerească a monahului şi au realizat şi modul de vieţuire aproape îngeresc. Sunt oameni care, asemenea nouă au păşit pe pământ dar cu mintea şi cu inima levitau mult deasupra pământului.
Asemenea oameni, în pofida sărăciei de bună voie, vot pe care l-au depus şi l-au împlinit întocmai, au trăit viaţa la modul plenar al cuvântului. Asemenea oameni nu s-au impus prin titluri academice nici chiar prin funcţii deosebite, ci prin exemplul personal. Astfel, e de prisos să mai amintim că Părintele Cleopa a fost stareţ la Slatina şi Sihăstria şi că a avut rangul de arhimandrit.
El rămâne pentru toţi – PĂRINTELE CLEOPA.
Preot Ioan Chirvasă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu