Sfântul Ignatie Briancianinov – Despre rugăciunea lui Iisus

«Când în vremea rugăciunii cu Numele lui Iisus, vom vedea o deosebită tulburare şi fierbere a patimilor, să nu cădem în deznădejde şi în nedumerire din această pricină. Dimpotrivă să ne îmbărbătăm şi să ne pregătim pentru nevoinţă, către Iisus, ca unii ce am primit un semn vădit că rugăciunea lui Iisus a început să producă în noi lucrarea care îi este proprie.»

«Cu primul chip pot şi trebuie să se ocupe cu rugăciunea lui Iisus nu numai monahii care trăiesc în mănăstiri şi sunt ocupaţi cu ascultările, ci şi mirenii. O asemenea rugăciune săvârşită cu luare aminte se poate numi şi a minţii şi a inimii, ca una ce se săvârşeşte adesea cu mintea şi în lucrătorii băgători de seamă întotdeauna şi cu participarea inimii, care se exprimă prin simţământul plânsului şi prin lacrimi din pricina umilinţei.»

«Petrecerea în pocăinţă este zălogul mântuirii. Să fim mulţumiţi cu această stare; să nu căutăm o stare mai înaltă. O astfel de căutare este un semn sigur de mândrie şi de părere de sine; o astfel de căutare, sigur, nu duce spre propăşire ci spre poticnire şi pierzanie.»

«Vrei să înveţi cum se face rugăciunea minţii şi a inimii? Eu te voi învăţa. Ia aminte cu stăruinţă şi cu chibzuială, ascultă-mă, iubitul meu. La început, trebuie să faci rugăciunea lui Iisus cu glas tare, adică cu gura cu limba şi cu vorba, numai în auzul tău. Când gura, limba şi simţirile se vor sătura de rugăciunea rostită în auz atunci rugăciunea rostită cu vocea încetează şi începe să se rostească în şoaptă. După aceasta trebuie să înveţi să te rogi cu mintea. Atunci rugăciunea minţii şi a inimii va începe să se dezvolte prin lucrarea darului dumnezeiesc cu stăpânirea de sine, neîncetat, purtându-se şi lucrând în orice vreme, în timpul oricărui lucru, în fiecare loc.»

«Trebuie să luăm seama la privire şi să privim întotdeauna în jos pentru ca să ne păzim de risipire şi de mrejele vrăjmaşului.

«Care este cauza? Iat-o: mândria şi părerea de sine, care duce la înşelarea de sine, la legătura cu demonii şi la robia lor, nu-i îngăduie să vadă nedreptatea şi primejdia stării sale, nu-i îngăduie să vadă nici amara legătură cu demonii, nici nenorocita şi ucigaşa lor robie.»

«Frate! Dacă inima ta nu va căuta pe Domnul cu durere, ziua şi noaptea, nu vei putea să sporeşti. Dar dacă lăsând toate celelalte te vei ocupa cu această căutare, atunci vei ajunge la ceea ce spune Sfânta Scriptură: „Îndeletniciţi-vă şi cunoaşteţi, că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 45, 10).»

«Frate, învaţă-ţi mintea să nu iasă degrabă de acolo, pentru că la început ea se plictiseşte foarte tare din cauza închiderii şi strâmtorării lăuntrice. Dar când se va obişnui cu ea, atunci nu va mai dori să rătăcească pe afară pentru că Împărăţia Cerurilor este înlăuntrul nostru.»

«Rugăciunea inimii se produce prin unirea minţii cu duhul, care s-au separat prin cădere şi care se unesc prin darul răscumpărării. În duhul omenesc sunt concentrate simţămintele conştiinţei, smereniei, blândeţii, ale iubirii de Dumnezeu şi de aproapele şi ale altor însuşiri asemănătoare.»

«Să nu dăm atenţie arătărilor şi să nu intrăm în legătură şi în convorbire cu ele, (...).»

«Să ne îndepărtăm de îmbuibare şi chiar săturare; să ne facem o regulă din reţinerea măsurată permanentă de la mâncare şi băutură; să refuzăm plăcerea mâncărurilor şi băuturilor gustoase; să ne odihnim într-un somn mulţumitor dar nu peste măsură; să ne lepădăm de vorbe deşarte, de râsete, de glume, de sacrilegii; (...). Să lepădăm închipuirile şi gândurile deşarte care răsar în noi din pricina necredinţei noastre (...). Dacă mai suntem înconjuraţi de vrăjmaşi, atunci să strigăm cu un plâns puternic şi să strigăm către Împăratul Împăraţilor, (...).»

«Condiţia esenţială, necesară pentru propăşirea în rugăciunea lui Iisus, este petrecerea în poruncile lui Iisus (...).»