“Fericiţi cei milostivi…”

“Iubiţi-vă unii pe alţii precum şi Eu v-am iubit pe voi!” spune Domnul. Pe data de 14 octombrie în fiecare an, Sfânta Cuvioasă Parascheva este cinstită de către toţi credincioşii din ţară, dar mai ales de către ieşeni. Aici, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, vin încă din ajunul sărbătorii sau chiar cu 2-3 zile înainte, zeci de pelerini pentru a se închina la racla cu moaştele Sfintei Cuvioase. Cei mai mulţi dintre aceştia aleg să rămână lângă Sfintele moaşte, să participe la Slujbele de Priveghere, Acatiste sau Sfânta Liturghie, aleg să se roage în linişte pentru ca <> să le ajute. Aşa se face că, începând cu data de 12 octombrie, încă de dimineaţa când Racla cu Sfintele moaşte este dusă în curtea Mitropoliei, 24 de ore din 24, zi şi noapte, zeci de credincioşi aşteaptă să se închine la aceast(e)a.
Îndurând frigul, ploaia, foamea, oboseala creştinii simt cu atât mai mult că rugăciunea lor se înalţă, că jertfa lor este primită, se întăresc în credinţa că Sfânta le va dărui cele de folos. Iar ceea ce ne întăreşte pe toţi este porunca Domnului: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!”. Alături de aceasta membrii Parohiilor din Iaşi, alături de alte organizaţii, au fost îndemnaţi de către IPS Daniel să ofere pelerinilor pachete cu alimente şi ceai cald.
Tocmai de aceea şi noi, membrii Parohiei „Sf. Prooroc Daniel”, coordonaţi de Preot Dr. Ioan Chirvasă, am oferit cu toată dragostea din darurile noastre. În sera de joi orele 23:30, vineri spre sâmbătă precum şi în dimineaţa zilei de luni, în jurul orelor 3:30 câteva zeci de pelerini, oameni simpli, indiferent de vârstă sau clasă socială au fost mulţumiţi să primească un ceai cald (precum şi alte…….)?
Deşi am întâmpinat multe obstacole, întrucât cei de la jandarmerie şi poliţia rutieră au solicitat permis special pentru a intra în curtea Mitropoliei; deşi nu am avut un loc amenajat pentru a servi, unii criticându-ne pentru că am ocupat (pentru jumătate de oră) un pupitru la care se vindea suc şi apă minerală, chiar şi impertinenţa unor cerşetori, am încercat să le depăşim pentru a arăta că ne “iubim aproapele”. De altfel, ultima dată, am şi primit o mână de ajutor chiar din partea celor care la început erau circumspecţi în privinţa noastră.
Dacă pe aceştia am reuşit să-i încălzim cu ceea ce le-am oferit, dacă am făcut milostenie prin sacrificiul nostru, am făcut-o cu aceiaşi convingere cu care credem în cuvântul Domnului, care spune: „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.”(Matei 5,7)
Fie ca dragostea lui Dumnezeu să ne ajute pe toţi „să ne iubim unii pe alţii” şi sperăm ca anul viitor să putem oferi mai mult, iar Sfânta Cuvioasă Parascheva să ne fie “vrednică mijlocitoare către Domnul”.

Timofte Mihaela – Gabriela, studentă Facultatea de Litere