Sfaturi duhovniceşti de la Avva Varsanufie

“A spus Bătrânul:

- Folosiţi toate ocaziile pe care le aveţi să citiţi! Nu ascultaţi pe vrăjmaşul vostru care vă spune că veţi avea alt timp de citit şi atunci veţi citi. Pentru voi acum este timpul cel mai bun; acum puteţi dobândi “cultura”. Citiţi cât puteţi mai mult! Îmbogăţiţi-vă mintea voastră cu cunoştinţe multe şi inima cu smerenie adâncă, ştiindu-vă pe voi înşivă mai răi decât ceilalţi. Va veni timpul când nu veţi mai putea citi cărţi. Să ţineţi minte!”

“Stareţul Varsanufie spunea:
«Toată viaţa noastră este o taină. Iar taina aceasta o cunoaşte numai Dumnezeu. În viaţă nimic nu este întâmplător. Toate sunt rânduite de Pronia lui Dumnezeu. Noi însă nu înţelegem importanţa diferitelor întâmplări. În faţa noastră se află multe cutiuţe fără chei. Vedeţi diferite evenimente ce se petrec în viaţa voastră. În toate se află un sens foarte adânc. Acum poate că multe dintre ele vă sunt de neînţeles, însă vi se vor descoperi încet-încet în viitor.»”

“Ascultarea este mai înaltă decât postul şi rugăciunea.”

“Să rostiţi Rugăciunea lui Iisus neîncetat: «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!» Şi să ne descoperim gândurile. Toţi Sfinţii noştri Părinţi spun că nu este cu putinţă să continuăm rugăciunea fără controlul gândurilor. Numele lui Iisus zădărniceşte orice plan diavolesc. Diavolul este neputincios în faţa puterii numelui Domnului, şi toate cursele lui se fac praf. De ce şi cum asta? Noi nu ştim. Ştim numai că aşa este. Autocontrolul nostru pentru a continua rugăciunea este neapărat necesar pentru că prin el ne descoperim gândurile. Şi mai presus şi mai înainte de toate, să aveţi smerenie şi să arătaţi smerenie.”

“Citiţi cărţi, nu vă istoviţi să înţelegeţi sensurile lor cele mărunte; nu vă complicaţi în analize. Ci rugaţi pe Dumnezeu ca să vă lumineze. Stareţul Anatolie mi-a răspuns, când l-am întrebat o dată de ce: «Te vei încurca». În cărţile Sfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi nu se găsesc texte care să pricinuiască îndoială sau nedumerire. De exemplu: vămile, jertfelnicul cel ceresc, cetele îngerilor şi altele ca acestea. Toate acestea trebuie să le înţelegem duhovniceşte. Sunt o altă realitate, necunoscută, neapropiată nouă şi de neexplicat de limba omenească. Unii chiar se smintesc pentru că nu înţeleg că aceste cuvinte nu trebuie înţelese după literă ci oarecum altfel, duhovniceşte.”

“Cultura nu numai că nu împiedică sporirea duhovnicească, ci chiar o uşurează.”

“Mâhnirile care ne vin una peste alta, trimise de Dumnezeu sunt dovada dragostei Lui faţă de noi. Scopul fiecăreia este diferit. Ni le trimite ori ca să ne taie un oarecare rău, ori ca să ne cuminţească, ori ca să ne slăvească mai mult în viaţa ce va să fie, ori ca să ne pedepsească pentru păcatele noastre cele vechi. Toţi îşi duc crucea lor. Şi voi pe a voastră. Duceţi-o! Cel puţin cu un deget de-al vostru… Duceţi-o! Asta este absolut necesar pentru mântuirea tuturor, nu numai a monahilor. Da, toţi şi-au dus crucea. Şi toţi şi-o duc. Şi Dumnezeu Cel Întrupat Şi-a dus Crucea Sa. Însă a Lui a fost cea mai grea, pentru că a cuprins în ea toate crucile noastre. Dar cineva(Simon Cirineanul) L-a ajutat; I-a luat Crucea şi a dus-o el însuşi. Şi noi, cu toate că fiecare ne ducem crucea noastră, să-L ajutăm pe Domnul nostru, pregătindu-ne să devenim slujitorii Lui din cer, numărându-ne în ceata duhurilor netrupeşti. Ce mare menire!”