Ce trebuie să faci după ce ai intrat în biserică

După ce ai intrat în biserică, faci trei închinăciuni şi zici în gând:

Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi întru biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne; povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea.

Apoi, după ce ai încredinţat preotului darurile şi pomelnicul tău, mergi cu bună cuviinţă de te închină şi sărută icoanele: a Mântuitorului, a Maicii Domnului, a sfântului în numele căruia este zidită biserica şi a sfântului care se sărbătoreşte în acea zi. Dacă însă a început Sfânta Liturghie, nu mai săvârşi acum închinarea la icoane, rămânând să faci aceasta la sfârşitul slujbei; ci, după ce ai făcut trei închinăciuni, mergi şi îţi găseşte un loc în biserică. Totdeauna locul de sub policandrul cel mare, din faţa uşilor împărăteşti, rămâne liber, pentru ca să aibă unde ieşi preotul cu Sfânta Evanghelie şi cu Cinstitele Daruri. De asemenea, de la uşă până la Sfântul Altar, prin mijlocul bisericii rămâne un culoar, ca să se poată merge de afară la Sfântul Altar şi de la Sfântul Altar afară; la stânga acestui culoar se aşază femeile, iar la dreapta lui, bărbaţii; să nu-ţi alegi loc de stat nici pe acest culoar, nici în locul amintit mai sus, din faţa uşilor împărăteşti. După ce ţi-ai ales locul, rămâi acolo până începe Sfânta Liturghie şi în tot timpul ei, în cea mai mare linişte, fără să vorbeşti cu cineva, fără să râzi şi fără să faci vreun zgomot, ci numai urmărind cu ochii tăi şi cu mintea ta Sfânta Slujbă şi înălţând şi tu, în cugetul tău, împreună cu slujitorii bisericeşti, rugăciuni, cereri şi mulţumită lui Dumnezeu, închinându-te în anumite timpuri, făcându-ţi semnul Sfintei Cruci, plecându-ţi genunchii la pământ şi altele. Toate aceste gesturi pe care Sfânta Biserică ne-a învăţat să le facem la rugăciune se potrivesc cum nu se poate mai bine cu cugetele şi simţămintele de care trebuie să fie pătruns creştinul când vorbeşte cu Dumnezeu prin rugăciunea sa. Aşa, de pildă, prin plecarea capului arătăm dorinţa ce avem, când ne rugăm, de a fi sub acoperământul şi umbrirea darului dumnezeiesc; prin plecarea genunchilor arătăm smerenie înaintea lui Dumnezeu; semnul crucii ni s-a poruncit să-l facem pentru ca necontenit să ne aducem aminte de acea Cruce pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos, pentru noi şi pentru a noastră mântuire, şi pentru ca să arătăm că toate rugăciunile noastre le facem în numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Episcopul Nicodim, Creştinul la Sfânta Liturghie, editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, pag. 26-28, 34-36