Floarea Sfintelor Patimi

Printre numeroasele plante create, pe care omul cu înţelepciunea lui le-a denumit, există şi o plantă al cărui nume se leagă de patimile lui Hristos. Coroana lui Hristos sau floarea patimilor – Passiflora coerulea – este un semiarbust cu cârcei şi frunze 3-5 lobate, originar din Brazilia şi Peru şi cultivat în Europa ca plantă decorativă. Florile mari au petale albe, iar înlăuntrul lor se găseşte receptaculul compus din lacinii (frunze despicate în fâşii înguste) albastre, aşezate în cerc, de unde-i vine şi numele de „coroană”, pe care poporul a aşezat-o pe capul lui Hristos. Se mai numeşte Coroana lui Iisus, cununiţa lui Hristos, cununa Domnului, ceasornic.

Botaniştii Evului Mediu au văzut în această floare pe „regina florilor”, pentru perfecţiunea ei. Monardes – medic şi botanist spaniol – a semnalat că la o mai atentă observare a florii se pot vedea în ea toate semnele uneltelor cu care a fost chinuit Hristos. Ideea a fost preluată şi mai ales răspândită de iezuitul Ferrari în lucrarea De florum cultura, Roma, 1633, după care: „floarea este un miracol al tuturor timpurilor”, spune că „dragostea dumnezeiască a sădit în ea, cu mână proprie toate suferinţele lui Hristos: Caliciul exterior se prelungeşte în ghimpi ceea ce aminteşte de coroana de spini; nevinovăţia Mântuitorului este redată de culoarea albă a petalelor florii, coroana nectariferă, a laciniilor receptacului – redă îmbrăcămintea sfâşiată a lui Hristos; pistilul (stilul) , coloana din mijlocul florii, duce spre stâlpul pe care a fost legat şi biciuit Iisus; partea de sus, uşor umflată, verzuie, a stilului, aminteşte de buretele muiat în fiere; cele trei stigmate, reprezintă cele trei cuie, cele cinci prelungiri de la baza „buretelui” cele cinci răni; cârceii amintesc biciul; numai crucea nu este redată de această floare, căci gingaşa şi darnica natură n-a mai putut îndura culmea suferinţelor”.