Cununa de spini

«”Pe cap au fost împunsături de la cununa cea de spini 1000. Fiindcă cununa se punea şi se lua de pe cap până la 50 de ori”» (după Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului şi al Iaroslavului – Închinare către Mântuitorul nostru).

Iată doar una din cele 33 de însemnări pe care le-a făcut Sfântul Dimitrie legate de “multa mulţime a patimilor Mântuitorului nostru, Hristos Dumnezeu, prin înger, de Dumnezeu arătată celui dintre sfinţi”(...).

Cununa de spini este de asemenea menţionată şi de evanghelişti în versetele din Sfânta Scriptură cu referire la Sfintele Patimi. «”Şi împletind o cunună de spini I-au pus-o pe cap, şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înaintea Lui, îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor”(Matei 27,29);”Şi L-au îmbrăcat în purpură şi împletindu-I o cunună de spini I-au pus-o pe cap” (Marcu 15,17); “Şi ostaşii, împletind cununa din spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie”»(Ioan 19,2)

Troparul Sfintelor şi mântuitoarelor Patimi ne aminteşte în primul rând de aceasta: “Cu cununa de spini a fost încununat împăratul îngerilor.(...)”.

Şi iarăşi este scris «“[...]de multe ori, după fire, nevoie ar fi urmat să moară; dar cu Dumnezeu se întărea omenirea, ca după acele prea multe pătimiri, pe cruce să moară.”». Este aproape imposibil pentru om să înţeleagă cum Iisus a îndurat atât de multe, greutatea Crucii şi chiar moartea. Aceasta din urmă nefiind nici cauza rănilor, nici zdrobirea fluierelor picioarelor (asemenea celorlalţi doi de pe cruce), ci prin însăşi voia Lui Dumnezeu, pentru a se împlini Scripturile şi pentru mântuirea noastră.

Omului, care cu simpla raţiune ce i-a fost dată şi de multe ori i se pare că poate cuprinde totul, îi este aproape cu neputinţă să înţeleagă cum un singur Om a suferit, mai mult decât ar fi putut întreaga omenire de atunci, care fără a avea cunoştinţă I-a cerut moartea.

Poate că este uşor să privim Patimile Mântuitorului din perspectiva celor ce L-au răstignit acum două milenii şi să spunem că doar ei sunt condamnabilii pentru aceasta sau că Iisus i-a izbăvit de păcate numai pe cei de la începutul veacurilor şi până atunci şi i-a înviat pe cei morţi, dar este cu mult mai greu să privim şi din perspectiva noastră, să înţelegem că nu numai un popor, ci fiecare om şi nu numai o singură dată Hristos pătimeşte, ci cu fiecare păcat al nostru. Fiul Lui Dumnezeu a îndurat moartea pentru întreaga omenire, de la începutul şi până la sfârşitul ei, oricând va fi acesta.

“Ajută-mi, Doamne, să nu te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase!”, iată ce se spune într-o rugăciune (Rugăciunea de Miercuri), că de fiecare dată când greşim noi suntem cei ce-L răstignim pe Domnul nostru.

Însă câţi dintre noi pot cu adevărat să înţeleagă toate acestea şi să lupte împotriva răului, măcar să încerce, căci desigur firea omenească este nevrednică şi foarte puţini ajung la o oarecare desăvârşire, aceştia fiind Sfinţii. Dar cât de mult înseamnă pentru Dumnezeu să vadă în sufletele noastre măcar dorinţa de îndreptare, dacă ar observa străduinţa din partea noastră, că încercăm cu fiecare zi să nu-L mai întristăm, cred că este cu atât mai dificil de înţeles.

Cu alte cuvinte, dacă nu vom reuşi să aflăm urmările păcatelor asupra noastră şi a Lui Dumnezeu, nu vom putea afla nici mila Lui cea fără de margini.

Sfintele Patimi sunt prezente în viaţa noastră nu numai în perioada postului ce precede Sf. Paşti, (cel mai mult acum), dar şi în fiecare zi de Vineri, zi de post, asemenea Învierii Domnului în fiecare Duminică, zi de Liturghie, în aproape fiecare rugăciune, de dimineaţă sau de seară, odată cu cererea noastră pentru iertarea păcatelor; şi mai mult decât în viaţa noastră, ar trebui să le purtăm în sufletele noastre, pentru că sunt dovada cea mai vie a iubirii Lui Dumnezeu faţă de noi. Şi dacă ne gândim în fiecare clipă, spune unul dintre Sfinţii Părinţi, că Domnul vede şi aude tot ceea ce facem sau spunem şi chiar gândurile noastre le ştie, nu am greşi niciodată.

Domnul moarte a îndurat
Pentru cei ce L-au iubit
Şi pentru cei ce L-au rănit.

Şi cunună de spini a purtat;
Mai mult decât toţi a suferit,
Cu iubire pe mulţi a mântuit.

Şi ca cel ce pocăinţă a cerut,
Înainte de moarte şi a primit
Să-I mulţumim şi noi, zicând:

«Pe Cruce a fost răstignit
Şi cu rănile Sale a tămăduit
Sufletul meu cel nepocăit.»

Spre învierea şi mântuirea sufletelor noastre să primim cu bucurie Lumina Sfântă a Învierii Domnului nostru, Iisus Hristos. Hristos a înviat!

Timofte Mihaela – Gabriela, studentă Litere