Interviu cu Părintele Ioan Chirvasă –paroh la Biserica „Sf. Prooroc Daniel”, Iaşi

1. Părinte, pentru început, spuneţi-ne cât este de important studiul religiei în şcoli şi licee.

Studiul religiei în şcoli reprezintă pentru noi, pentru Biserică, dar şi pentru societate în general, una din cele mai importante realizări ale perioadei de după decembrie 1989. Până atunci exista un fel de „infirmizare” (Vasile Băncilă) a învăţământului întrucât nu le dădea posibilitate elevilor şi tinerilor să realizeze cel mai profund aspect al cunoaşterii, şi anume al cunoaşterii lui Dumnezeu. Socotim că în licee studiul religiei este cu atât mai important cu cât ştim că la vârsta adolescenţei apar transformări în dezvoltarea psiho-somatică care pot avea urmări determinate pentru personalitatea umană. Numai studiind religia în adâncurile învăţăturilor sale dogmatice, dar şi morale, adolescentul va putea fi pus la adăpost de tentaţiile şi uneori viciile mediului în care trăieşte.

2 Ce părere aveţi despre tinerii din ziua de astăzi? În ce măsură mai vin ei la biserică?

Sunt optimist, în pofida multor păreri contrare referitoare la tinerii din ziua de azi. Cunosc mulţi tineri care folosesc energia specifică vârstei într-un mod constructiv şi care reuşesc să trăiască valorile credinţei creştine în cel mai autentic sens posibil. Pe de altă parte, cunosc destui tineri care datorită unor influenţe sau chiar a familiei de multe ori, unde nu au primit educaţie religioasă, şi care, spre regretul nostru, nu pot să înţeleagă viaţa ca darul cel mai preţios pe care Dumnezeu l-a făcut omului. Faţă de aceştia însă, factorii educaţiei – Biserica, dar şi Şcoala – trebuie să găsească metodele de aducere a lor pe calea cea dreaptă. Cred în capacitatea tinerilor de a jertfi lui Dumnezeu ceea ce au mai de preţ. De altfel, tinerii care s-au jertfit în decembrie ’89 au mărturisit acest adevăr: „Vom muri şi vom fi liberi”, libertatea de aici este libertatea de manifestare a persoanei umane ca o condiţie a „accederii” sale spre cele înalte.

3. Care este rolul Bisericii în societate?

Dacă familia iniţiază copilul în educaţie, şcoala îl iniţiază în tainele cunoaşterii, Biserica este aceea care îl pregăteşte pe om pentru viaţă, dar şi pentru veşnicie. De la Biserică se aşteaptă mult astăzi, căci pe lângă aspectul liturgic al activităţii sale (oficierea slujbelor religioase), se simte nevoia ca Biserica să intensifice acţiunea de catehizare, foarte necesară societăţii contemporane. Pe de altă parte, Biserica nu trebuie să-i neglijeze pe cei nevoiaşi, aşa încât acţiunile filantropice-caritative reprezintă priorităţi pentru Biserica noastră. Ne bucură faptul că oamenii apreciază eforturile deosebite pe care le face Biserica pentru împlinirea misiunii sale. Acest aspect poate fi observat în toate sondajele de opinie de după ’89, în care oamenii exprimă în mod liber că au cea mai mare încredere în Biserică. Lucrul acesta este foarte important pentru noi şi nădăjduim ca existând o bună colaborare între Biserică şi popor, societatea va evolua în mod pozitiv.

4. Ce ne sfătuiţi pe noi tinerii în legătură cu toate ispitele ce ne pândesc la tot pasul? Cum putem să ne ferim?

Ispitele nu-i vizează doar pe tineri, ci pe toţi oamenii, dar este adevărat că această vârstă este poate mai predispusă la cădere. Dacă ispitele sunt mai multe la tineri desigur că şi satisfacţiile spirituale ale biruinţei vor fi mai mari. Ca mijloace, recomandăm rugăciunea permanentă, care aduce harul dumnezeiesc în suflet şi îţi dă puterea să te opui ispitelor, postul care disciplinează trupul, citirea a cât mai multe cărţi de învăţătură creştină, necesitatea de a avea un duhovnic la care să mergi nu doar o dată sau de două ori pe an, ci cât mai des, participarea cu regularitate la Sfânta Liturghie, selectarea din programele televiziunilor doar a acelor emisiuni care te ajută să te dezvolţi moral, intelectual etc. Un lucru foarte important pentru tineri este să încerce de a vedea în semenul său nu o pricină de păcătuire, ci materia creaţiei dumnezeieşti.

Tănasă Georgiana
Elevă clasa a X-a, Liceul „D. Cantemir”