«Să vorbiţi bolnavilor de Înviere!»

Există în viaţă momente ce nu se pot uita pentru că sunt speciale. Iată un asemenea moment din activitatea mea preoţească. În luna mai 1997, pe când vizitam bolnavii de la secţia de Reanimare a Spitalului de Neurochirurgie „Sf. Treime” din Iaşi (eram pe atunci preot la acel spital), mergând la fiecare bolnav îl ungeam pe frunte şi pe mâini cu ulei sfinţit de la Sf. Maslu şi rosteam rugăciuni speciale pentru bolnavi. Cei care au fost acolo ştiu că majoritatea bolnavilor sunt în comă, unii chiar respiră mai mult artificial, fiind conectaţi la un aparat special.

Observ la un moment dat că unul dintre pacienţi, un bărbat de aproximativ 65 ani, ce fusese adusrecent din sala de operaţie, încerca să-mi facă un semn să mă apropii de patul său. M-aşteptam să-mi solicite ceva, să-mi ceară puţină apă sau să mă roage să chem asistenta pentru o injecţie de calmare a durerii. Însă pacientul nostru mă chemase pentru altceva. Reuşea să vorbească, mai mult în şoaptă, dar am înţeles bine ceea ce mi-a zis.

Zice: „Părinte, ştiu că sunteţi preotul bolnavilor din acest spital. Aş vrea să-mi îngăduiţi să vă dau un sfat. Vă rog să le vorbiţi cât mai mult bolnavilor de Învierea Domnului Iisus Hristos. Dacă astăzi mă vedeţi în viaţă şi dacă pot vorbi cu dumneavoastră se datorează credinţei mele în învierea lui Hristos.” Nu ştiu cine este acel bărbat, ştiu doar că i-am mulţumit respectuos, aş fi avut de discutat multe cu dânsul dar n-am vrut să-l solicit prea mult fiind în situaţie post-operatorie.

Sfatul său mi-a fost însă călăuză.

Cuvintele sale reprezintă de fapt o înterpretare concretă a ceea ce spune marele Pavel: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră (a apostolilor), zadarnică este şi credinţa voastră (a corintenilor)” I Corinteni XV.

Învierea Domnului este temelia Bisericii Creştine.

Iată de ce în noaptea Sf. Învieri şi în zilele următoare (perioada pascală), cântăm atât de des troparul care arată biruinţa vieţii asupra morţii, prin Învierea Domnului: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte, viaţă dăruindu-le.”

Preot dr. Ioan Chirvasă